Gratis, profesionist sau...o struțo-cămilă?

 

Există pe lumea asta lucruri gratuite. Iar pentru asta, pentru oamenii care muncesc și apoi oferă munca lor altora fără a cere ceva în schimb, mulțumiri fie aduse Domnului!
Cei care slujesc în biserici (diaconi, prezbiteri, etc.) o fac gratis. Sute, mii de ONG-uri oferă asistență în foarte multe domenii fără a cere recompensă. Pe forumuri, oameni binevoitori dau îndrumări și se bucură dacă primesc un simplu mulțumesc. Voluntari numeroși își petrec vacanțele pentru a-și ajuta semenii, iar în cel mai apreciat mediu al zilei de azi – internetul, mii și mii de aplicații și programe informatice ne stau la dispoziție fără a plăti nici măcar un cent .
Iată exemple de situații, de oameni care sunt dispuși să investească o parte din timpul lor, din agoniseala lor pentru semeni. În cele mai multe cazuri acești oameni sunt altruiști convinși, mesageri ai dragostei, oameni care au învățat că bucuria poate fi descoperită și atunci când oferi, nu numai când primești ceva.
De ce o fac, e problema lor, dar cu certitudine lumea de azi este mai bună și mai frumoasă datorită lor!
 
De când lumea și pământul, pe aceeași planetă pe care cu toții o locuim există și o ofertă venită din partea profesioniștilor. Lucruri pentru care s-a muncit și care sunt oferite altora contra unei recompense. Și e normal să fie așa, pentru că într-o lume sensibil egoistă, fiecare dintre noi are nevoie de resurse materiale pentru a exista, deci schimbul este corect, echitabil și echilibrat prin mecanismul cererii și ofertei.
Cei mai mulți dintre noi cunosc pe viu fenomenul, deoarece suntem întegrați în această piață: oferim muncă, produse, idei, etc., iar pentru asta suntem plătiți.
 
Câteva cuvinte despre fiecare sistem. Lucrurile gratuite sunt, de regulă, mai puțin reușite decât cele ieșite din mâna profesiniștilor, sau limitate ca valoare sau volum. Cele care sunt cumpărate se supun altor rigori, trebuie să răspundă altor pretenții, trebuie să ofere o garanție valabilă.
Cei care oferă gratuit nu pot fi presați să dea mai mult, nu pot fi concediați, nu pot fi forțați să se dedice cu trup și suflet unei misiuni sau unui proiect. În schimb, profesioniștii au alte obligații morale, deoarece produsul lor este oferit pentru bani: trebuie să ofere garanții, să dea satisfacție clientului, să răspundă pentru calitatea muncii lor, să lupte pentru a exista pe piață.
Împletite, aceste două sisteme coexistă în societatea noastră, fiecare având plusuri și minusuri și vin ca răspuns la niște cerințe tot de noi exprimate; iar noi, consumatorii, alegem: linux gratuit sau windows pe bani (nu discutăm aici de piraterie, please), școli de stat sau particulare, aplicații gratis sau profesionale, masă la cantina săracilor sau la restaurant și așa mai departe.
Și tot noi alegem cum muncim: gratuit sau pe bani, existând și posibilitatea de a lucra în ambele moduri, în funcție de cum ne dictează conștiința.
 
Cum putem aplica în biserică aceste două modele care și-au dovedit trăinicia în timp?
Un sistem ar fi acela în care TOATĂ lumea, toți membrii, ar lucra benevol pentru comunitatea lor. Fără bani și fără plată. Cu excepția pastorilor, acest lucru chiar se întâmplă, iar noi cu toții ne bucurăm (dar nu la maximul posibil) de aceasta platformă numită biserică, fie că oferim sau primim ceva atunci când participăm la programele ei.
A doua posibilitate ar fi ca cei care lucrează pentru biserică să primească o recompensă materială care să vină din donațiile celor care nu doresc sau nu știu cum lucreze pentru comunitatea lor. Pastorii ar trebui să primească salariu, iar slujbașii o recompensă (indemnizație... sau cum vreți să o numiți) corespunzătoare cu implicarea lor. În aceste condiții ar fi nevoie de bani mai mulți, dar ar exista și un câștig: dacă biserica plătește, poate avea și pretenții ca lucrurile să fie făcute la cele mai bune standarde de calitate.
Și după cum știți, există și a treia variantă: slujbașii sunt voluntari, iar pastorii sunt plătiți, ceea ce în esență nu este neapărat un lucru rău! Și cei care lucrează pentru Evanghelie au copii de crescut, facturi de plătit și cheltuieli pentru viața de zi cu zi, deci au nevoie de bani.
Dar altul este lucrul extrem de nociv pentru care scriu: pastorii doresc să fie recunoscuți ca profesioniști, să primească bani pentru munca lor, dar în același timp se comportă ca niște voluntari care NU VOR SĂ DEA SOCOTEALĂ în fața celor care îi plătesc. Iar cei care le achită salariile nu sunt casierii de la Conferințe, ci oamenii din bisericile pe care le păstoresc.
 
Pelerinajul meu prin Spania mi-a dat o idee despre cum poți fi plătit de cineva, dar să răspunzi de calitatea muncii tale nu față de angajator, ci față de beneficiar. Am lucrat un an pentru o firmă mică, fără utilaje, fără lucrări contractate, fără manageri sau șefi de echipă.
Ce făceau ei? Angajau oameni calificați pe care îi „închiriau” la alte firme care aveau nevoie de profesioniști. Așa că eu munceam de fapt pentru o astfel de firmă, aceștia virau banii la compania unde eram angajat, eu primeam de acolo banii, iar lucrurile chiar funcționau.
Ce relații aveam eu cu patronul meu? Acesta venea o dată pe lună pe șantier pentru a aduce și ridica documente și nici măcar nu stătea de vorbă cu mine. În schimb, eu ascultam în totalitate DE ȘEFII DE ACOLO, cu ei lucram, cu ei îmi petreceam timpul; ei comandau și eu executam!!!
Și dacă nu îmi făceam treaba, tot ei decideau dacă mâine mai veneam sau nu la muncă!
 
În nici un caz nu o să vă spun acum să nu oferiți zecimea voastră bisericii, dacă asta doriți. Dimpotrivă, vă asigur că dărnicia voastră va fi recompensată de Cineva de sus care vă apreciază acest efort. Dar în același timp vă invit să scoateți capul din nisip și să începeți să vă cunoașteți drepturile.
Asemănător exemplului de mai sus, pastorii sunt angajați ai Conferițelor, dar considerați-i ca fiind „închiriați” către bisericile voastre în schimbul zecimii pe care o dați. Respectați-i, iubiți-i, dar în același timp cereți-le să performeze. Iar dacă nu vor, obligați-i, pentru că nu o fac degeaba, ci pe banii voștri!
Aveți dreptul (direct sau prin comitetul bisericii) să le cereți să se implice în proiecte. Aveți dreptul să le cereți socoteală de ceea ce au făcut pentru biserică în timpul săptămânii care a trecut. Sunteți îndreptățiți să primiți ACASĂ la voi asistență pastorală și consiliere.
Comitetul bisericii știe mai bine problemele din comunitate. Ei ar trebui să identifice aceste necesități și să ceară pastorului să lucreze pentru rezolvarea lor. Tot ei trebuie să se gândească la proiecte de misiune, să le discute, să le voteze, iar apoi pastorul să fie pus să le implementeze, iar ceilalți să se implice și ei cu ceea ce pot.
Bisericile ar trebui să aibă și posibilitatea PARȚIALĂ de a decide cuantumul salariului celui care o păstorește. Între anumite limite pastorul ar trebui să fie penalizat sau să fie stimulat financiar de către biserica locală conform prestației sale, iar acest lucru ar trebui să fie privit ca ceva normal.
Iar în caz că pastorul vrea să lucreze ca voluntar, dar să fie plătit ca un prefesionist, o singură regulă ar trebui să fie aplicată: pur și simplu să fie dat afară!
 
Și poate cel mai important, voi, cei din biserici aveți dreptul de a decide cine să fie pastorul vostru, pentru că banii pleacă de la voi. Cine plătește are dreptul să fie și exigent, așa că nu vă mai mulțumiți cu puțin. Conferințele trebuie să propună, dar voi trebuie să aveți dreptul de a decide!
Evaluați prestația pastorului vostru și după cum spuneam, dacă merită, interveniți pentru a fi recompensat. În același timp, dacă nu își face datoria, nu stați degeaba. Vă spun din experiență că dacă vă uniți, cererile voastre vor fi ascultate. Cine lucrează voluntar și face și el atât cât poate este scuzat pentru eventuala lipsă de zel, dar cel care acceptă bani pentru munca lui trebuie să arate că îi merită. Așa că... cereți performanță maximă, pentru cu aveți acest drept.
 
Vreți biserici bine conduse? Vreți predici cu miez? Vreți programe de calitate?
Dacă răspundeți cu DA, trebuie să știți că se poate, dar așa cum copilul care nu plânge este ignorat, și Conferințele vă vor trata cu indiferență dacă sunteți pasivi.
Responsabilitatea voastră în fața lui Dumnezeu nu se termină, așa cum ați fost mințiți, în momentul în care plicul vostru a poposit în coșuleț. Dimpotrivă, Dumnezeu vrea să fiți administratori eficienți ai darurilor voastre și voi trebuie să vegheați ca ele să fie folosite în mod corespunzător.
Prea mulți ani ați închis ochii și v-ați amăgit singuri că nu e treaba voastră cum sunt cheltuiți banii, iar acum acest lucru se vede: bisericile au fost năpădite de oameni insuficient pregătiți, iar voi sunteți cei care suferiți.
 
Toleranța și inactivitatea nu sunt virtuți ci adevărate piedici în calea viitorului acestei biserici, așa că decideți ce vreți să faceți pentru „the next generation”. Decideți așadar să fiți ACTORI și nu SPECTATORI la filmul „Adventism în viitor”, altfel vă veți trezi că nu aveți ce lăsa copiilor voștri. Sau, de ce nu, să îi împingeți chiar voi către lumea pe care o repugnați.
 
Să fie biserică. Să fie și pastori. Dar să își facă treaba! Amin.
 
 
Nota bene: acest articol se referă la biserica actuală, nu la una ideală, din viitor, în care dragostea să facă total nefolositor un astfel de mesaj