Tot pe loc, pe loc...

 
Scriam acum vreo patru ani pe blog o contra-replică dedicată Planului Strategic al Conferinței Muntenia (merită să recitiți aceste două articole... vorba zboară, scrisul rămâne!!!). Ei veneau în acest document oficial cu unele proiecte, eu propuneam altele, practic era dezbătută (poate prima dată în public)  strategia de dezvoltare a bisericii pentru următorul mandat.
Privesc acum retrospectiv la cele scrise atunci de strategii Conferinței și caut rezultatele concrete ale viziunii lor. Ce văd acum, după patru ani de eforturi și planificări atente? Bune și rele:
Progrese vizibile în exterior, în ceea ce privește implicarea bisericii în media, în educație, sănătate și pe plan social. S-au făcut grădinițe și școli noi, se lucrează la Urleta la un proiect de amploare ( nu știu mai multe despre el), s-au turnat zeci și sute de emisiuni la Speranța și se fac eforturi susținute în domeniul medical, cel puțin în București.
 
În schimb, privind în interiorul bisericii, constat cu amărăciune că foarte multe dintre inițiativele prezentate în acel Plan au fost și au rămas doar vorbe în vânt, praf în ochii celor care aveau încă așteptări de la această biserică. Mai nimic nu s-a schimbat în bine; nici atmosfera din biserici, nici calitatea actului pastoral și... la fel de grav, nici atitudinea membrilor în ceea ce privește implicarea lor în viața religioasă a bisericii.
 
Practic, la nivelul cel mai important al bisericii – comunitatea, se bate cu seninătate pasul pe loc:
- lecțiuni în fiecare sabat, dar prospețime, zero!
- predici cu duiumul, dar foamete după Cuvânt (vorba patriarhului Coman!!).
- atmosfera, la fel de apăsătoare și lipsită de dragoste.
- pastorii, aceiași... ba îndrăznesc să spun că noii veniți sunt chiar mai slabi decât „veteranii”.
- aceleași servicii divine, arhaice, plictisitoare și fără sens.
Și privind la toate acestea, nu pot să nu mă întreb: unde este strategia, fraților conducători?
Îndrăznesc să răspund tot eu, dar aș fi bucuros să răspundă cei în drept: eforturile bisericii sunt îndreptate în principal spre exterior, spre cucerirea de noi adepți, dar în biserici asistăm la un blocaj educațional total.
Adică celui care nu știe nimic i se oferă atenție maximă, dar în biserică, celor care vor să cunoască mai multe, nu li se mai dă nimic hrănitor. Ba dimpotrivă, dacă cineva îndrăznește să se „hrănească” pe cont propriu și mai ales dacă dă și la alții, se aplică politica pumnului în gură: ciocumic... biserica e a noastră, ușa este a ta!
Sau, altfel spus, se depun eforturi pentru „alfabetizarea” celor fără Dumnezeu, dar apoi se repetă an după an aceeași materie anostă, întocmai ca un școlar care nu a trecut clasa, rămas repetent pentru veșnicie.
 
Privesc retrospectiv și mă întreb: este întâmplare, neputință, sau asistăm la o conspirație diabolică? Și mai întreb ceva: rolul educațional al BAZȘ se termină odată ce omul a primit botezul și devine contribuabil la buget, sau ar trebui să continue, iar biserica să-și educe enoriașii toată viața?
Conform conștiinței mele, cred cu tărie că biserica trebuie să știe să ofere atât „lapte” începătorilor, dar și „hrană tare” celor dispuși să își pună mintea la contribuție. Ar trebui să existe eforturi atât pentru „alfabetizare” dar și pentru cei care doresc „doctorate”. O biserică cu două viteze, cu două direcții de acțiune, practic asta este viziunea mea despre viitor.
Dar după cum merg lucrurile, biserica deja a ales ce să facă: să supraviețuiască pe baza adeziunii unor noi membri, dar să riște să îi piardă pe cei care au început să gândească și să-și pună întrebări. Adică, pe cei mai capabili... dar în același timp periculoși tocmai prin inteligența lor.
 
Unde poate ajunge o instituție care bate pasul pe loc, care știe să atragă mediocrii dar care pune pe fugă elitele, care doar se preface că oferă ceva viabil? Vă las pe voi să răspundeți, dar eu știu una și bună: în viață nu poți să stai pe loc, ori crești, ori devii mai mic. Iar biserica nu face nici ea excepție, deși unii își imaginează asta.
Că urcă sau coboară, decideți voi care este răspunsul adevărat!