Limitele unui profet

 
Multă cerneală electronică s-a consumat în ultima săptămână în blogosfera adventistă. „Cutremurul” Coman a provocat un tsunami major care a atins Intercerul, Adventomania, ResetYourReligion, Oxigen2, Facebook-ul de ziua a șaptea și probabil că chiar mai mult decât atât. Iar cireașa de pe tort a fost pusă de curând în studiourile de la Chicago într-o întâlnire de gradul 3: Edi și Iacob... sau dacă vreți, Constantinescu și Coman.
Cei care vă clătiți ochii pe aici în mod regulat știți sigur cu ce fel de condimente consumă fiecare dintre ei religia, așa că nu o să scriu despre asta, ci despre un lucru care ar trebui să ne dea de gândit atunci când îl omagiem pe vreunul dintre ei și îl facem praf pe celălalt: Biblia!
Nu o să mă bag în schimbul de idei al celor doi distinși teologi, pentru că nu mă consider nici foarte  priceput în ale Cuvântului și nici aparținător la tagma celor care predică; așa că nu o să mă axez  pe cuvinte ci o să vorbesc mai degrabă despre autorii lor!
 
Cine a scris Biblia? Răspuns adevărat pentru unii: oamenii!
Cine a scris Biblia? Răspuns adevărat pentru unii: Dumnezeu!
Cine a scris Biblia așadar? Cei mai mulți spun astfel: Omul a scris-o, e clar, dar sub inspirație divină, deci ambele răspunsuri inițiale sunt corecte!
 
Plecând de la constatarea de mai sus, anume că Biblia este rezultatul unei simbioze între Dumnezeu și scriitor, vă supun atenției câteva observații:
 
1. Specialiștii în comunicare susțin că orice transfer de informație (cu excepția semnalului digital) suferă o atenuare (pierdere, deteriorare, contaminare) în timpul transmisiei și / sau recepției. De bun simț ar fi să credem că Dumnezeu nu transmite eronat; dar același lucru poate fi valabil și pentru profetul care a scris vreuna sau mai multe cărți ale Bibliei?
Sunt celebre și detaliate discuțiile despre ineranța Scripturilor, iar cei mai mulți comentatori susțin că Dumnezeu nu dictează, ci inspiră; așadar cuvintele, vocabularul, semantica textului aparține integral omului, nu divinității! Există o atenuare a mesajului inițial? Eu unul cred că da!
 
2. Fiecare epocă a avut un limbaj specific, corespunzător bagajului de cunoștințe al civilizației respective, deci este clar că mesajul divin a fost zugrăvit prin folosirea cuvintelor și exemplelor specifice acelui timp. Un oarecare cuvânt mai poate avea aceeași valoare, aceeași însemnătate, atât pentru omul secolului XXI, dar și pentru profetul de acum câteva mii de ani?
Dacă limbajul a suferit mutații vizibile doar în ultimii 10-20 de ani, ce putem spune atunci despre mileniile care ne despart de ziua în care a fost scrisă, să zicem, Geneza? Mai este integral relevant? Dacă nu, ce este de făcut? A fost mesajul scris pentru ei sau pentru noi?
 Să presupunem că Dumnezeu a intuit aceste dileme. Dar ce putea să facă? Dacă mesajul trebuia să fie înțeles de către contemporanii profetului e clar că trebuia să fie redactat pe înțelesul lor. Dacă mesajul ne era adresat și nouă, corect ar fi fost să fie scris pentru timpurile noastre, pentru a nu genera disfuncționalități de interpretare. Cum ambele variante nu pot coexista și cum Biblia deja a fost scrisă, este deci corect să spunem că primordial textul a fost dat pentru timpul prezent și nu în special pentru viitor (cu excepția profețiilor).
 
3. Un profet nu trăiește în afara timpului, deci face parte dinr-o comunitate. Așa că este numai normal să credem că este „contaminat” cu valorile societății în care trăiește. Întrebare: ar putea transmite concetățenilor săi un mesaj pe care ei să nu îl poată accepta, iar acesta să fie totuși primit? Isus a încercat acest lucru și a sfârșit pe cruce (numai o minoritate dintre cei prezenți a fost dispusă să Îi accepte învățăturile), ceea ce arată incredibila rezistență la schimbare prezentă în mediul religios.
Ținând cont de acest lucru cred că Dumnezeu a fost înțelept și nu a forțat niciodată în istorie înțelegerea unor anumite concepte, așa că intuiesc că mesajul trasmis profeților a fost unul limitat, corespunzător capacității de înțelegere a vremii respective. Dar ceea ce pentru ei era atunci suficient, pentru noi, cei de astăzi, cu siguranță estei incomplet sau depășit!
Asta nu înseamnă că Biblia sau Dumnezeu mint, ci că nu oferă mai mult decât poate înțelege omul la o anumită dată din istorie. Pentru generațiile viitoare Dumnezeu are pregătită o înțelegere superioară!
 
4. Timpul distorsionează mesajul. Deși se susține că scribii care au rescris Biblia au fost mai exacți chiar decât calculatoarele din ziua de astăzi, îmi e greu să cred că „errare humanum est” nu era valabil și pentru ei.
 
5. Traducerea diluează și ea textul sau poate provoca anomalii de interpretare, pentru că nici un traducător nu poate fi obiectiv 100% și nici nu poate trimite un mail autorului spre edificare. Așadar, atenție!
 
De ce scriu aceste rânduri? Pentru că în adventism există două curente de opinie care coexistă, dar nu seamănă deloc. Metoda Coman indică faptul că orice cuvânt și orice virgulă din Biblie trebuie luată ca atare, ca și cum ar fi izvorâte chiar din gura lui Dumnezeu, acum și aici. Ce a fost scris a fost scris, atât pentru evreul de acum câteva mii de ani cât și pentru românul, americanul sau francezul din secolul XXI. Ochiul trebuie să primeze, mintea trebuie să se supună.
În schimb, curentul Constantinescu pledează pe ideea că Biblia trebuie înțeleasă, nu numai citită, iar pentru asta trebuie să ținem seama de context, limbaj, transcriere, traducere și așa mai departe. Iar ceea ce era relevant în întregime pentru un Moise, David sau Isaia, nu ni se mai potrivește identic nouă, celor de astăzi. Deci, rațiunea este invitată să lucreze, să înțeleagă, să transpună mesajul în contemporaneitate.
 
Cum alegeți să vă raportați la textul biblic de acum încolo, este doar treaba voastră. Eu m-am rezumat doar la a vă prezenta cum cred eu că stau lucrurile în mod real. Alegeți azi cui vreți să slujiți, ochiului sau rațiunii!
Cât despre mine, eu am ales: litera ucide, dar duhul dă viață. Amin!