Puterea obișnuinței


 
 
 
Bine v-am regăsit!!!
Am fost... și nu prea, în vacanță. Am și chiulit un pic, recunosc... dat fiind că chiar mi-a fost lene să mai scriu în ultima vreme. Probabil că și voi ați resimțit că august este o lună de concedii, deoarece nu ați abuzat nici voi cu comentariile, deci suntem cumva la egalitate.
Dar iată-ne ajunși la sfârșitul verii și ne stă bine să lăsăm la o parte muntele și marea pentru a ne re-dedica muncii, gânditului și activităților serioase. Și... de ce nu, extragerii de învățăminte chiar și din vacanțe, pentru că și ele au rostul lor pe acest pământ!
 
Neașteptat poate, această perioadă mai lejeră din an tocmai mi-a oferit o idee de articol. Mergând azi de dimineață la biserica mea (după două week-enduri petrecute în alte circumstanțe) am simțit ceva ciudat: că mintea mea este mai deschisă, mai greu de manipulat și mai bine orientată către analiză și rațiune. Ritualul banal cu deschideri, închideri, rugăciuni seci și texte citite fără intonație mi s-a părut și mai banal ca înainte, plictiseala citită pe fețele oamenilor mi s-a arătat și mai clar exprimată, mimarea interesului la predică parcă a fost mai evidentă ca alte dăți, iar impresia că am pierdut timpul degeaba m-a marcat cu mai multă ușurință.
Mă consider un tip greu de manipulat și nu mă las ușor dus cu preșul. Sunt rațional, îmi controlez destul de bine emoțiile, nu mă grăbesc să iau decizii sentimentale și m-am considerat imun la NLP-ul practicat în biserică. Dar abia acum, după ce am lipsit consecutiv două  sabate, am înțeles cu adevărat un lucru: instrumentul de bază folosit pentru controlul conștiinței, poate chiar cel mai simplu dintre toate, este obișnuința. Iar metoda care dă putere acestui mecanism diabolic, aparent inofensivă – dar genial de eficientă, este repetarea!
Cu sau fără voie, am experimentat reversul: imediat ce am ieșit din sfera de influență a persuasiunii de tip religios am observat și efectele pozitive. Iar de acum încolo voi fi mai atent la modul în care mă poate influența, ca nu cumva iarăși să mă văd prins într-o colivie din care cu greu se poate scăpa.
 
Nu degeaba spuneau latinii „repetitio est mater studiorum”! Da, repetarea la nesfârșit a unor cuvinte, idei, texte sau imnuri produce schimbări (ireversibile pentru unii) în conștiință. Iar Biserica este locul în care metoda a fost rafinată și folosită de secole pentru a controla masele și nici astăzi nu se dezice de la aceasta. Inclusiv BAZȘ!
Am cântat aceleași cântece de zeci de ori, până am ajuns să le știu pe de rost. Am crezut o vreme că trebuie să fiu mândru de asta, dar acum înțeleg că odată rostite cuvintele, mintea tinde să le accepte ca fiind adevărate.
Înainte de momentul plimbării coșulețului printre rânduri, s-a citit de la amvonul bisericii mele de „n” ori textul din Maleahi 3.10  încât am ajuns cândva să mă simt vinovat dacă dădeam zecimea și darurile ca toți ceilalți.
Lecțiunile (pregătite de sus, cum bine știți) au și ele rolul lor: nici o zi fără să ingurgitezi hrana propusă de Conferința Generală, de parcă tu nu poți studia Biblia de capul tău, conform nevoilor tale.
Frazele idioate gen „deschidem / închidem serviciul divin” au și ele rostul lor: standardizează închinarea, nelăsând minții șansa de a fi creativă, deoarece această creativitate poate fi periculoasă tocmai prin inovație și non-repetare.
Combinate, toate aceste metode NLP, fac din adventiști niște zombi teleghidați, incapabili să mai gândească critic, simplu de convins să bage mâinile adânc în buzunare și făcuți ușor să creadă orice bazaconie spusă de la amvoane de către liderii lor. Este, dacă vreți, un fel de hipnoză verbală, în urma căreia individul își pierde personalitatea și puterea de decizie. Sau, mai direct spus, manipulare pe față.
Dacă nu mă credeți, faceți următorul experiment: lipsiți de la biserică minim trei săptămâni și apoi faceți-vă singuri o diagnoză. Veți fi uimiți de cât de diferit se văd lucrurile după o astfel de pauză!
 
Câte ceva despre NLP. Este acronimul englezesc pentru Programare Neuro-Lingvistică. Așa cum sugerează chiar numele, este vorba despre o tehnică prin care poți să îți (re)programezi comportamentul, ideile, valorile prin folosirea mijloacelor de comunicare.
Poate fi bună în a-ți îmbunătăți capacitățile, poate fi utilă pentru terapie, dar la fel de bine poate fi folosită pentru a manipula masele, prin transmiterea repetată de mesaje care să țintească psihicul (un exemplu de folosire este postul de televiziune cu cifra 3 în coadă în care cuvintele dictator, băsist, confiscat sunt folosite obsesiv, cu intenția de a le spori credibilitatea... oare de unde  știe această tehnică directorul postului?!?).
 
 
            Câteva sfaturi pentru cei care vor să își dezvolte gândirea critică și creativitatea și pentru cei care vor să învețe să gândească cu capetele lor și nu cu ale altora:
            -  Din când în când ieșiți din ambientul în care vă desfășurați activitatea. Mutați mobilele în casă, schimbați traseul pe care mergeți la serviciu pentru a provoca creierul să se adapteze la schimbări.
            - Încearcă să faci ceva nou, să înveți o altă meserie sau abilitate.
            - Evită situațiile în care ești pus să faci lucruri repetitive sau să asculți la infinit aceleași idei, pentru că vei fi și tu transformat fără să vrei.
            - Fugi de acea parte a  mass-mediei care repetă mereu aceleași sloganuri, altfel vor deveni și ale tale.
            - Nu asculta muzica ale cărei versuri nu corespund valorilor tale (test: mergi 3 ore într-un microbuz în care se difuzează manele și le vei fredona după ce cobori, deși nu le suferi).
            - Ascultă ce spune și opoziția, atât în ceea ce privește politica, dar și biserica.
            - Uită să treci pe la biserică vreo câteva săptămâni. Nu spun să îl neglijezi pe Dumnezeu, ci să îl cauți în ritmul tău, după cum crezi tu că e bine. Fii atent la sentimentele tale când revii.
            - Practică jocul „avocatul diavolului” căutând argumente pro, dar și contra vederilor tale. Vei deveni astfel mai realist, mai dispus de a renunța la ideile preconcepute.
            - Din când în când îndoiește-te de tot ce știi și ce crezi. Vei putea astfel vedea într-o altă lumină unele concepte pe care le credeai imposibil de schimbat.
 
            Dragă cititorule, după cum sigur știi, mântuirea este absolut personală, așa că îți sugerez ca în mod absolut personal să îți cauți Dumnezeul, dacă simți că ai nevoie de El. Așadar, fii atent la ce este în jurul tău și încearcă să fii tu însuți, nu un nimeni într-o gloată. Fii critic, folosește-ți mintea și evită să te lași manipulat.
            Iar pentru asta, ține cont și de aceste sfaturi, sunt verificate și dau rezultate.
            Succes!
 
            P.S. Se folosește des asocierea dintre biserică și arca lui Noe, în ideea că este mai bine în barcă... deși miroase urât, decât în furtuna de afară. Atenție însă, te poți crede pe arcă, dar să fii la bordul Titanicului!!