Misiunea bisericii este biserica!

 
Am fost învățat de timpuriu că biserica adventistă funcționează pe baza următoarei paradigme: Biserica este a lui Hristos, zecimea este a lui Dumnezeu, așa că este logic și normal ca pastorii și ceilalți angajați ai bisericii să fie plătiți de către angajator, adică de biserică. Cum acționarul majoritar al bisericii este Dumnezeu, acesta pune în mâna administratorilor bisericii banii strânși din impozitul de 10% pus pe veniturile credincioșilor, disimulat în act de recunoștință pentru că am primit aer, apă și pământ.
 Paranteză: zecimea ar trebui să devină mai mică, deoarece planeta pe care ne-o închiriază acum Creatorul este veche, murdară, poluată, cu resurse consumate... mult mai amărâtă decât  cea oferită lui Avraam, inventatorul atestat al zecimii.
 
Trebuie să recunosc că la prima vedere acest traseu financiar  „om – Dumnezeu – biserică – pastori” are logică, iar BAZȘ se străduiește de un secol și ceva să demonstreze acest lucru. Nu este neapărat un circuit rău, nu este invenție de la diavolul, dar în același timp este total ineficient, ceea ce arată că în zilele noastre ar trebui eliminat sau înlocuit cu altul care să fie funcțional.
Am scris de curând despre zecime,  probabil că o voi mai face cândva, dar acum vreau să discutăm despre destinația banilor colectați în biserici, fără de care zecimile și darurile nu pot să mai aibă sens: vom vorbi despre misiune.
 
Ce înseamnă o „misiune”. Cineva identifică un obiectiv de cucerit, fie că este vorba despre o acțiune militară, un proiect umanitar sau escaladarea unui munte. Dacă obiectivul de atins este prea mare pentru o singură persoană, inițiatorul caută și alți adepți cu care să lucreze în direcția respectivă. Împreună strâng fonduri, fac planuri și apoi trec la acțiune, pentru punerea în practică a misiunii respective.
Pe baza acestei definiții a apărut pe lumea asta și biserica lui Hristos. Apostolii au identificat un obiectiv (propovăduirea Evangheliei), la care au cooptat credincioșii din apropiere. Au stabilit o strategie, au descoperit că aveau nevoie de bani și au hotărât să facă rost de ei. Cum? Prin donații personale, muncă în folosul comunității, transferul averii proprii într-o proprietate comună, etc. Totul, rețineți, pentru misiunea enunțată mai sus.
 
Biserica adventistă, de la origini și pînă în ziua de astăzi, se prezintă ca fiind continuatoarea legitimă a bisericii primare, singura îndreptățită de a prezenta lumii pe Isus și de a duce la bun sfârșit evenghelizarea lumii. Iar pentru asta... a făcut o strategie (se reînnoiește periodic la congresele mondiale), a făcut un buget, a identificat surse de finanțare (zecimi și daruri) și a angajat personal pentru a lucra.
Nimic nou sub soare până aici și nimic rău în asta. Dacă ar fi mers lucrurile în direcția asta, ar fi fost o mare binecuvântare, dar din acest punct au început abuzurile, ceea ce a condus la ineficiență, corupție și implicit la ratarea misiunii. Iar dacă misiune adevărată nu este... ce rămâne? Vă spun eu: BISERICA A DEVENIT MISIUNEA BISERICII!!!
 
O să expun pe larg această idee pentru a mă putea face mai ușor înțeles.
În primul rând, Biserica (cu B, adică instituția) a nesocotit semnificația cuvântului „aproapele”, care înseamnă orice persoană aflată în sfera ta de influență. Apoi a răpit bisericii (cu b mic, adică biserica locală) misiunea ei de a fi lumină în zona ei, acolo unde membrii ei își au „aproapele” lor. Cum? Jefuindu-i resursele financiare!!!
Au decretat că Conferința este „casa visteriei” și că acolo trebuie să meargă zecimile și cea mai mare parte din daruri, iar biserica să rămână cu firimiturile. Apoi și-au angajat prietenii și neamurile  și și-au construit un institut unde să își formeze viitorii administratori de moșii din teritoriu (adică biserici locale). Odată școlarizați la școala obedienței și bine spălați la creier, au fost selectați cei mai „buni” și au fost trimiși la produs.
Ce să producă? Bani și noi credincioși, care la rândul lor să producă alți bani și alți credincioși, care la rândul lor să producă alți bani și alți credincioși, care la rândul lor să producă alți bani și alți credincioși și tot așa mai departe.
O schemă bine pusă la punct, care încă funcționează și astăzi. Nu însă peste tot: adventismul a avut succes în zone defavorizate (gen România de acum o sută de ani și până la Revoluție), iar acum se mută treptat înspre Africa și spre Asia. De ce? Simplu: pentru că pe măsură ce oamenii au mai mulți bani investesc în educație. Iar oamenii educați sunt în stare să priceapă cum stau lucrurile (educația – cancerul adventismului, vorba lui Andrei Orășanu).
 
De ce spun că biserica și-a pierdut misiunea, iar supraviețuirea celor care o căpușează i-a devenit misiune? Ce argumente am?
Simplu de dovedit:
- o parte din banii Conferințelor merg spre așa zisa educație ( ITA, LTA, Școala Mihai Ionescu, etc.). Ce fac aceste instituții, pregătesc viitori câștigători de premii Nobel? Nu, frații mei!!! Aici se cresc viitoarele generații de contribuabili, administratorii de biserici, oamenii de bază ai Sistemului de mâine. Tot în aceste instituții își găsesc de muncă rubedeniile pastorilor (verificați, dacă nu mă credeți).
- altă parte din bani merge către Media. Avem TV, avem radio! Și ce dacă? Ați auzit vreo chestie interesantă în ultima vreme difuzată de aceste „antene”? Ați văzut vreo emisiune care să ridice omul, să îl educe, să trezească în el măreția pusă de creator? Rar! În schimb și aceste instituții sunt căpușate cu prieteni și rude, iar misiunea lor este aceași: să producă viitori credincioși, care la rândul lor să producă alți bani și alți credincioși, care la rândul lor să producă alți bani și alți credincioși...
- 10% din banii Conferințelor merg la Uniune. Ce rost are și Uniunea asta, în condițiile în care avem Conferințe, nu prea mai este ușor de spus. Dar ca să fie toată lumea mulțumită mai era nevoie de niște posturi de șefi, iar pe  lângă ei secretare, șoferi... etc.
- aproximativ 50% din fonduri merg în salariile pastorilor. Ei bine, ce fac acești pastori pentru acești bani? Vă spun eu: fac câteva vizite pe săptămână, o dată pe an o evanghelizare (dacă o fac), se duc la Conferință o dată sau de două ori pe lună și predică!!! DA, misiunea principală a celor mai mulți pastori este să predice. De cele mai multe ori la o calitate îndoielnică, dar musai un pastor trebuie să predice. Ce contează că după 3 zile predica lui este uitată complet, el și-a făcut partea. În rest, mai face ceva un pastor: este pompier. O mare parte din timpul unui pastor este consumat (total ineficient) pentru stingerea de incendii. Nu adevărate, ci acele divergențe veșnic prezente în biserici. Nu spun că pastorii nu lucrează (unii chiar fac eforturi considerabile), ci că și-au pierdut misiunea: nu clădesc caractere, nu educă oameni ci se luptă să își mențină în staul credincioșii, care la rândul lor să producă alți bani și alți credincioși, care la rândul lor să producă alți bani și alți credincioși... .
 
Observați diferența: Isus era numit „învățător”, iar masele de oameni mergeau la El. De ce? Pentru că învățătura lui era în stare să schimbe caracterele și să înnobileze oamenii. Fără bani și fără plată!
Biserica nici nu înnobilează (ci mai degrabă înrobește), nici nu ridică oamenii. Ba pardon, aici are un merit: îl ia de jos și îl ridică la stadiul de oaie docilă, bună de muls. Asta o face, recunosc, și știu destui oameni care în biserică au devenit oameni mai buni. Dar dacă omul chiar vrea să ajungă mai sus, de îndată ce se deșteaptă peste nivelul mediocru permis de biserică, este tras imediat înapoi. Practic, adventistul de rând este condamnat la mediocritate: să muncească pentru a-și da zecimea, dar să nu citească altceva decât Biblia și SP, pentru a nu ieși din țarcul necuvântătoarelor docile.
 
Pentru cei care au dubii că spusele mele sunt și adevărate, apelez la „arma” folosită la amvoane, care se poate ușor întoarce împotriva lor, a celor obișnuiți să vorbească de la înălțime. Iată ce spune Biblia în Matei 23.15:
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
Nu pretind că nu mai este deloc și misiune în BAZȘ. Dar este o „rara avis” și concentrată mai degrabă în zona binefacerilor materiale, decât în domeniul propovăduirii Adevărului (de multe ori se fac și binefaceri tocmai pentru a-i atrage pe oameni către biserică, nu către Hristos).
În rest, misiunea Bisericii este aceea de a-și susține aparatul administrativ, care, la rândul lor, susțin biserica. O căpușă suită pe umerii credincioșilor mințiți că banii lor merg către misiune.
 
Nu, fraților, nu! Cea mai mare parte a banilor voștri merg la pastorii care vă oferă o predică bleagă în sabat, nicăieri altundeva. Iar restul, pentru racolarea de noi credincioși, preferabil mai tineri, care să vă înlocuiască pe voi, atunci când veți trece la odihnă. Voi nu contați mai mult decât benzina din rezervorul acestei Godporații care nu face altceva decât orice altă organizație de pe această planetă: luptă pentru supraviețuire, nimic altceva.
Asta este realitatea, fie că vă place sau nu. Dumnezeu NU este biserica. Amin!