Adevărul despre... adevăr!

 
            „Fără un obiectiv clar ajungi NICIUNDE !”
Așa comenta Ariel de curând și pot să spun că are foarte multă dreptate: dacă nu îți pui o țintă clară este foarte improbabil să și o atingi. A te învârti în jurul cozii doar de dragul de a merge este un lucru tragic și este foarte bun un astfel de semnal de alarmă. Dar nu este suficient, așa că astăzi mai aprind și eu un beculeț roșu, care să ne atenționeze că este posibil ca eforturile noastre să fie în zadar: poți avea un obiectiv clar, dar acesta să fie fundamentat pe o teorie greșită.
Este dificil să te menții pe o linie ascendentă fără a avea un scop bine definit, dar este și mai grav să investești bani, sănătate și timp pentru ca după mulți ani (sau chiar după o viață...) să constați că ai clădit pe nisip și că ținta ta a fost una falsă și fără valoare.
De aceea am susținut (și susțin în continuare) că lucrul fundamental pe care trebuie să ne clădim viața spirituală este adevărul; altfel ne putem trezi că mergem în pas întins către o Fata Morgana, către un miraj imposibil de atins.
 
Sunt convins că foarte puțini oameni din lumea asta cunosc deplin acel „adevăr care eliberează”. Nu cred că vreo religie anume poate pretinde că este cea adevărată. Nu am nici un dubiu că și BAZȘ merge la cacialma susțind că posedă tot adevărul. Nimeni nu cunoaște totul, pentru că acest tot este crescător, este dinamic.
Adevărul de ieri este astăzi învechit, iar cel de azi poate fi fără valoare pentru căutătorii zilei de mâine. Așadar, ținta primordială trebuie să fie aceea de a-ți menține mintea deschisă și de a face eforturi necontenite pentru a te updata cât mai des, astfel încât obiectivele tale să concorde cu realitatea.
 
Dar care este realitatea, sau... care este adevărul? Îl avem deja, sau măcar există vreo speranță de a-l avea?
Cum spuneam, adevăr complet nu există, pentru că evoluează odată cu noi. Dar o bună bază ar fi dacă am ști să răspundem corect la aceste întrebări:
Cine suntem?
De ce ne-am născut?
Ce avem de făcut pe această planetă?
Unde mergem după moarte?
Dacă avem răspusurile bune vis-a-vis de aceste chestiuni fundamentale vom putea apoi purcede mai departe în a ne construi obiective viabile; dar dacă ne vom ghida viețile după niște premise greșite... vai de noi, pentru că vom culege doar roade amare și vom trăi doar o experiență anostă pe acest pământ.
 
O să redau mai jos cele mai populare teorii care explică viața și posibilele obiective pe care le putem avea, dacă aceste ipoteze se dovedesc ca fiind corecte. Așa vom putea avea  mai multă lumină în a ne pune ținte viabile, care să ne conducă spre progres și împlinire.
 
1. Evoluționismul pur.  Conform acestei teorii universul s-a format în urma unei explozii primordiale, planetele s-au format în miliarde de ani, iar viața a apărut absolut accidental. Dumnezeu nu există, viața este rezultatul unui cumul de factori aleatoriu, iar noi... niște accidente genetice întâmplătoare. Dacă această teorie este adevărată înseamnă că la origine suntem doar praf de stele și suntem născuți fără a dori acest lucru deoarece părinții noștri și-au urmat instinctele sexuale. Ce obiective am putea avea? Să trăim cât mai bine indiferent prin ce mijloace pentru că în final vom deveni ceea ce am fost la început: țărână!
 
2. Creționismul biblic. Știți cu toții ce înseamnă acesta: pământul a fost creat în 7 zile literare, noi ne tragem din Adam și Eva și ne naștem în fire păcătoasă. De ce? Pentru că (Dumne)zeul care a crea perechea primordială a dorit să-și testeze prototipurile prin metoda „pomul cunoștinței binelui și răului”, iar candidații la nemurire au picat examenul și au fost expulzați în afara grădinii ca să dea un test de supraviețuire ca în „Naked and afraid” de pe Discovery Chanel. Totuși, cazul lor nu este 100% pierdut pentru că Fiul a îndreptat cu sânge această greșeală (și pe toate celelalte ulterioare), iar prin credința în El și printr-o viață de pocăință se poate recăpăta viața veșnică.
Care ar fi sensul vieții noastre în această ipoteză? Să oferim osanale cât mai multe Creatorului (precum în Coreea de Nord), să ne străduim să fim mai buni, să credem cuvântul Bibliei indiferent de ceea ce vede ochiul și aude urechea și să ne ghidăm viețile după un calendar săptămânal în care Sâmbăta este scrisă cu roșu.
Unde mergem după ce se termină firul acestei vieți? Într-un loc provizoriu pentru 1000 de ani, apoi vom repopula planeta locuind pe străzi de aur, cu clădiri de aur, purtând cununi de aur... șamd. Dar nu toți, atenție, pentru că păcătoșii vor ajunge în final într-un foc mare și veșnic în care nu ne este clar cât de mult timp se vor prăji.
Ce obiective am putea avea, conform acestei teorii? Unul mare: să facem orice pentru a moșteni cerul. Iar acest deziderat implică respectarea unei mulțimi de obiceiuri bisericești... să mergem săptămânal la biserică, să oferim ofrande bănești reprezentanților lui Dumnezeu pe planetă, să cântăm imnuri, să facem binefaceri, să ne rugăm... etc. .
Nota bene: fiecare religie bazată pe Biblie are specificul ei, nu se pot încadra toate în același stil de viață religioasă.
 
3. O altă ipoteză (bazată pe evoluționismul teist) spune în mare cam așa: Dumnezeu există, El a fost cel care a detonat Bing Bangul, iar apoi a emis legi conform cărora Universul s-a dezvoltat. A creat viața începând cu celula primordială, apoi a lăsat ca lucrurile să evolueze de la sine, intervenind din când în când ca să dea direcția cea mai bună. El este sursa vieții, El este cel care supraveghează evoluția.
Mai mult decât atât, această lucrare nu este încheiată nici astăzi. Fiecare dintre noi ar trebui să evolueze, iar cu timpul să existe o nouă rasă, un homo moralicus care să știe cum să trăiască moral împreună cu semenii și în concordanță cu legile naturii.
După moarte ar fi nimerit ca exemplarele cele mai morale și mai inteligente să fie „reînviate” undeva, pe altă planetă unde să se constituie o nouă civilizație. În acest caz, adio Adam și Eva, adio păcat primordial și plan de mântuire, iar Isus Hristos ar trebui privit nu ca mântuitor ci ca un învățător venit să schimbe paradigma morală a lumii.
Ce obiectiv am putea avea în situația că această teorie ar reprezenta adevărul? Unul ar fi acela de a fi morali, de a ne autodezvolta, pentru a prinde un loc într-o nouă civilizație... unde și cum, nu știm încă!
 
4. Teoria reîncarnării. Asta ar însemna că omul nu este altceva decât un suflet nemuritor care s-a întrupat pentru a „n” oară, cu scopul de a evolua și de a învăța diferite lecții din diferite vieți. În acest caz cuvântul păcat nu își are sensul, orice lucru pe care acum îl considerăm rău fiind de fapt doar un experiment de viață din care se pot trage lecții importante.
După moarte se zice că sufletul se întoarce la origine (Dumnezeu, cer, paradis), de unde pleacă atunci când are chef într-o nouă experiență umană.
Ce obiective ai putea avea într-o astfel de teorie? Să experimentezi diferite roluri, de la savant la țăran și de la călugăriță la prostituată, pentru a înțelege viața în cât mai multe ipostaze, nimic mai mult.
 
5. Multiversul cuantic. Am auzit de curând o idee conform căreia orice celulă are încorporată în ea un fel de receptor cu care este în legătură cu o entitate cuantică localizată într-un alt univers. Unite, aceste micro-entități ar forma un fel ce computere (entități) cuantice, iar corpul uman este de fapt un Avatar (vezi filmul cu același nume) care este controlat de un astfel de computer imaterial. În acest context Dumnezeu este esența vieții, inteligența infinită, tot și toate, inclusiv tu și eu, floarea și firul de iarbă.
Universul nu este altceva decât un imens simulator cosmic (materia este de fapt energie care vibrează... deci și noi suntem forme de energie) în care aceste entități se joacă așa cum noi o facem în jocurile video. Un fel de SECOND LIFE în care jocul nu se desfășoară în două dimensiuni (ca la videojocuri) ci într-un simulator fizic numit Terra.
Moartea nu înseamnă altceva decât „end of game”: avatarul devine un cadavru care începe să se descompună, iar „quantul”, cel care l-a condus rămâne cu experiența de viață trăită pe pământ. Bineînțeles, jocul poate fi reluat sub forma oricărui personaj, din orice perioadă, din orice loc, deoarece în afara Universului nostru timpul este relativ, iar toate experiențele se petrec simultan.
 
Am expus sumar câteva teorii din care este posibil ca una să fie chiar adevărată. Recunosc, nu știu încă în mod sigur care este cea reală (poate fi chiar una neenunțată în lista de mai sus) dar mi se pare extrem de important să știm pe ce baze să ne construim viitorul, altfel orice obiectiv greșit fundamentat nu poate decât să ne îndepărteze de la realitate.
În ceea ce privește obiectivul acestui blog, așa cum am mai afirmat, momentan este tocmai găsirea adevărului și a răspunsurilor corecte la întrebările enunțate mai sus (cine suntem, de ce ne-am născut, ce avem de făcut pe această planetă și unde mergem după moarte) și abia apoi putem găsi alte obiective care să dea sens vieților noastre.
 
Îmi doresc să știu adevărul, pentru mine, pentru voi și pentru lumea întreagă, deoarece am  un simțământ că cel enunțat  de doctrina adventistă este cel puțin incomplet, dacă nu eronat  în mare parte. Pentru asta citesc, ascult, caut, meditez, scriu și sper. Și am convingerea că nu voi face eforturi în zadar, iar munca aceasta va fi răsplătită cândva.
Cu o condiție, valabilă pentru mine și pentru voi: să fim în stare să acceptăm adevărul, altfel nu vom avea parte de el. Iar pentru asta, vă sfătuiesc să vă păstrați mințile deschise, acceptând faptul că ceea ce credem acum că reprezintă adevărul, mâine poate fi schimbat.
Vă doresc să vă păstrați mințile deschise și să găsim împreună adevărul care eliberează.
 
Dumnezeu cu noi, oricine și oriunde ar fi El!