Cu mască... fără mască!

 
Era pe vremurile adolescenței mele o emisiune TV care chiar așa se numea: „Cu mască... fără mască!”. Diferite celebrități ale vremii erau machiate, coafate și costumate cât mai diferit față de realitate, iar publicul era invitat să ghicească cine este personajul autentic.
La final, zburau cât colo ochelarii, perucile, cocoașele false și nasurile de plastilină, se scoteau costumele și pălăriile și se renunța la genele false, mustățile de recuzită și fondul de ten. Era fascinant să vezi cum bunicuța obosită se transforma într-o domnișoară drăguță, sau cum vreun cântăreț cunoscut apărea dintr-un costum de țăran neaoș românesc.
O minciună frumoasă, împachetată într-un ambalaj cu sclipici de stele, menită să mute mintea telespectatorilor de la problemele reale ale vieții cotidiene. Aveam circ, dar nu și pâine!
 
Deși nu este pentru prima dată în istoria vieții mele de adventist de ziua a șaptea, aseară am avut parte de încă un episod  din reality show-ul „Cu mască... fără mască!” produs de compania Adventist Story Corporation, filiala Transilvania Nord. Totul a plecat de la un e-mail scurt care conținea doar un link către un articol dintr-un ziar de provincie (citiți-l înainte de a merge mai departe!); l-am deschis și pe măsură ce îl citeam, am simțit o furnicătură pe șira spinării.
În câteva secunde am retrăit senzațiile avute în fața televizorului pe vremuri: personajul travestit într-un pastor respectabil a coborât de la amvon, a lăsat Biblia la o parte, a început să-și dea jos costumul și cravata și a redevenit ceea ce era în realitate: un actor școlit la Institutul de Teatru Adventist de la Cernica. Dar nu unul bun, ci unul din cea mai joasă speță, categoria XXX!!!
 
La prima vedere putregaiul nu pare prea adânc: un pastor (dintre cele câteva sute) a căzut în ispită și a păcătuit. Nimic nou sub soare (David a fost un curvar notoriu, cu sute de țiitoare și tot nu i-au fost  de ajuns), nici primul (citiți arhiva Adventomania) și nici ultimul.
Dar nu este așa cum unii responsabili ai bisericii vor încerca să o scalde în zilele care urmează; această deconspirare a încă unui lup pitit în blană de oaie este cu mult mai gravă decât pare, din următoarele motive:
 
1. Personajul din poveste lucra cu copiii, nu cu bătrânii plictisiți din vreun district amărât. Era directorul unei instituții de învățământ, trebuia să fie un exemplu și să ofere garanția că copilul care va frecventa acea școală va deveni mai bun, mai integru, mai moral. În schimb, a preferat să corupă; nu să înalțe un suflet, ci să-l coboare... nu să zidească ci să dărâme.
Nimic nu sapă mai adânc la rădăcina unei nații decât un conducător corupt și nimeni (în afară doar de părinți) nu poate distruge mai mult viitorul unui adolescent decât un dascăl imoral, preocupat doar de sine. Iar dacă adăugăm că ani de-a rândul a fost nu numai lider administrativ ci și unul spiritual (datorită funcției de capelan), vedem cât de hidos este adevărul din spatele măștii.
 
2. Acest eveniment arată (pentru ochiul avizat) încă ceva: politica de cadre a BAZȘ este dezastruoasă. Se ia un tinerel (preferabil tocmai de la liceele adventiste  atât de bine conduse), este instruit în ale actoriei la Institutul mai sus menționat, este bine spălat la creier, iar în final i se propune un troc: un job sigur și decent plătit, în schimbul obedienței necondiționate și ale unor aparențe de păstor autentic.
Insuficient motivați, insuficient pregătiți, proaspeții angajați sunt aruncați în câmpul muncii, indiferent de vocație și moralitate. Doi-trei deschid ochii și pleacă singuri, câțiva ajung buni profesioniști, cei mai mulți se încadrează în limitele mediocrității, iar unii – cei mai perverși – se simt deștepți: vor și privilegiile poziției de pastor, dar vor și să-și trăiască viața după standardele lumii.
Câți, nu știu... dar se pare că nu tocmai puțini (există zvonuri recente despre un scandal sexual mușamalizat, petrecut tocmai pe lângă un lac și o pădure de la marginea Bucureștiului).
 
 
3. Lipsa oricărei forme de control intern. Este (cel puțin) al treilea caz petrecut în BAZȘ în care conducerea bisericii a fost luată prin surprindere. Obișnuită să meargă prin credință și pe încredere, biserica nu și-a dezvoltat mecanisme de autoapărare. Ne lipsește un DNA bisericesc, care să aibă ochii deschiși și urechile desfundate. Este trist că este nevoie de așa ceva, dar este adevărat.
De ce este grav acest lucru? Pentru că sigur mai există și alte asemenea specimene corupte, care, dacă vor fi descoperite la fel de târziu, vor deteriora și mai rău imaginea deja șifonată a bisericii. Iar de aici încolo... Dumnezeu cu mila, pentru că biserica este asemănătoare cu o bancă: investești, doar pentru că ai încredere!
Ce face biserica? În loc să facă ceva pentru a se apăra, dă un comunicat în care îi roagă frumos pe cei care se știu cu musca pe căciulă să renunțe singurei la slujbă și privilegii.
 
 
4. Amplitudinea minciunii. Ziarul amintit spune că eleva a absolvit în 2010. Nu vorbim de luni ci de 4-5 ani în care cei din zonă au fost mințiți. Au stat cuminți pe scaune, privind spre un amvon de unde credeau că le vorbește Dumnezeu. În realitate au fost doar manipulați, prostiți, ba mai mult, înșelați chiar pe banii lor.
Crudul adevăr: am ajuns ca în proverbe... că tot ne pregătim să le studiem: „Să faci ce zice popa, nu ce face el”. Păi dacă e așa, predici sunt destule pe internet, de ce să le mai dăm zecime celor care se prefac că ne păstoresc!??
 
5. Principiul aisbergului. Se știe prea bine că un aisberg își arată doar o treime din volum, restul este ascuns privirii. Sunt convins că la cele câteva cazuri de corupție sexuală deja dovedite, mai există cel puțin de două ori mai multe, dar nedovedite.
Alo, biserica, ai de gând să faci ceva pentru a curăța dulapul de schelete, sau așteptăm cuminți următoarea poveste??
 
Semnalul de alarmă a fost tras, acum probabil că așteptați concluzii. Tac deocamdată și aștept să văd desfășurarea evenimentelor viitoare pentru a mă pronunța.
În schimb, o să vă spun cum mă simt după aflarea acestei povești: umilit, mințit, manipulat, înșelat, folosit, jecmănit, furat. De cine? De propria mea biserică, de această instituție care dovedește încă o dată că este doar un sindicat al pastorilor, o entitate care are ca singur scop bunăstarea celor cocoțați pe umerii noștri.
 
Închei cu o mărturisire personală: am fost un prost (mă bucur că nu mai sunt! ), pentru că ani de-a rândul am plătit cu bani grei pentru privilegiul de a fi mințit de la amvon. Acum prefer să-mi aleg singur sursele de informare, cărțile pe care le citesc și să-mi gestionez singur donațiile, nu mă simt sponsor al unor actori de mâna a treia.
 
Deșteaptă-te și tu, române adventist. Până nu este prea târziu !!!