Balanța slujirii

           
           
            Două imagini, două situații distincte. Una, cea de mai sus îl arată pe Papa Francisc sărutând picioarele unor imigranți de origine musulmană. Da, poza nu este trucată; „
antihristul”, „fiara”, purtătorul infamului număr de 666, dușmanul de moarte al adventismului – așa cum este prezentat de la amvoane, sărută picioarele unor oameni care nici măcar nu fac parte din biserica pe care o păstorește.
            Rețineți: nu îi încalță pe gratis, nici măcar nu îi spală pe picioare pregătindu-i pentru o simbolică cină a Domnului, ci pur și simplu, le sărută picioarele, arătând prin asta că funcția, menirea pe care și-a ales-o benevol pe lumea aceasta, este aceea de a sluji.
            A doua imagine care mi-a venit în minte (în contrast cu prima fotografie) este aceea a șefului fostei mele biserici - tovarășul Bogdan Dumitru - care, nemulțumit că într-o ședință de comitet discuțiile nu mergeau în sensul dorit de domnia sa, s-a ridicat brusc în picioare și cu voce amenințătoare a spus cuiva ceva de genul „Aici EU reprezint autoritatea bisericii, EU conduc comitetul și vă pot da afară; așa că, frate X, ieșiți afară!!”. 
            Și se pare că puțin a lipsit, dacă nu interveneau ceilalți participanți la ședință, ca acest incident să nu degenereze sau, cine știe... popa chiar să își pună intenția în aplicare, fie și cu ajutorul forței!
 
            Un preot de 80 de ani, care pe deasupra este recunoscut ca fiind părintele spiritual a sute de milioane de oameni, se umilește în fața unor „dușmani” ai creștinismului, din dorința de a le arăta acestora că scopul bisericii este să aducă alinare.
            În același timp un păstorel tânăr, angajat provizoriu al Bisericii Adventiste de ziua a Șaptea din România și nici măcar hirotonit, ridică glasul și rostește amenințări în fața propriilor enoriași, pentru a impune autoritatea bisericii în teritoriu.
            „Antihristul catolic” se pune în genunchi în fața unor musulmani care poate urăsc creștinismul; ciobanul adventist se ridică amenințător în picioare în fața celor care au dat bani grei și au muncit pe brânci pentru biserica aia.
            Papa trimite lumii întregi un mesaj de tulburătoare umilință, alegând să fie el sluga cu ligheanul. Angajatul Conferinței Muntenia (atenție, originar tot din Buzău, un județ foarte prolific în a livra pastori în această conferință) comunică și el ceva: noi suntem puterea, biserica este a noastră, avem autoritate... iar voi, indiferent cine sunteți, trebuie să vă supuneți nouă!
            Pontiful slujește; preotul adventist ordonă!
 
            Nu i-aș fi dat atâta importanță acestui predicator adventist – nu îl pot numi pastor pentru că ar fi o jignire pentru aceia care au ales să slujească, nu să conducă – dacă ar fi fost o scăpare singulară (în altă ocazie, chiar sub ochii mei a sărit ca ars de pe scaun și a acuzat pe un alt membru de comitet că „face mârșăvii”, pentru că nu îi convenea trendul discuției), sau dacă ar fi fost un caz izolat în biserică.
            Dar mi-am dat seama, din experiența mea de 22 de ani de adventism și chiar din spusele voastre, că astfel de episoade se petrec adesea, în sensul că angajații bisericii abuzează de prerogativele lor, manipulează, intimidează și amenință membrii, pentru a domina bisericile și pentru a-și impune autoritatea.
            Și atunci mă întreb: oare pastorii sunt cei care slujesc biserica sau invers, biserica este cea care slujește pastorilor??
 
            Înainte de a da un răspuns, aș creiona puțin portretul unui tânăr care vrea să devină „slujitor al Domnului”. Acesta ar trebui să fie o persoană care simte că menirea sa în lumea aceasta este aceea de a sluji. Nu de a predica, nu de a conduce, nu de a păstori... ci de a sluji. De unde știu asta? Simplu, din istoria singurului pastor adevărat, Isus Hristos! Sau, dacă vreți un exemplu din lumea modernă, vă recomand să citiți biografia maicii Tereza, despre viața căreia este inutil să mai comentăm aici și acum.
            Iar biserica, în conformitate cu practica apostolică ( aaa, era să uit... un „neînsemnat” apostol făcea corturi ca să se întrețină) dar și cu sistemul levitic, asigura întreținerea celor care o slujeau. Leviții NU aveau averi, slujeau la templu și primeau zecime (în produse, nu în bani!!) , iar mai târziu se stipula clar: „... cei de propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie”. Dar asta nu însemna salarii, prime și concedii plătite, ci un blid de mâncare și un acoperiș deasupra capului, eventual o pereche de sandale pentru a bate drumurile prăfuite ale satelor și orașelor vremii.
 
            Unde s-a ajuns astăzi în practica BAZȘ?
            Exact la ceea ce vă spuneam în introducere: la o beție de putere care a transformat „slujitorii Domnului” în stăpânii fraților lor. Membrii au multe îndatoriri și drepturi doar pe hârtie, iar pastorii au toate drepturile, dar atribuții nedefinite și lăsate la bunul plac al fiecăruia. Iar privilegii... cu duiumul, legale sau închipuite:
            -Manualul este bun pentru excluderea incomozilor, dar nu și pentru a reglementa activitatea pstorală.
            - Membrii trebuie să asigure cazare și masă pentru pastori în sabat... la standarde cât mai înalte. Nu mai vorbesc de anumite evenimente la care surorile diaconese muncesc pe rupte pentru a asigura adevărate mese de protocol.
            - Haine plătite, chirie zero, leasing pentru mașini (cu toate acestea... știu eu un pastor care venea la biserica mea cu gulerul cămășii ros... probabil ca să inspire milă)
            - Pastorii au  exclusivitate în ocuparea funcțiilor de administratori ai bisericii. Doar funcțiile neimportante pot fi ocupate de laici, dar și acestea sunt de regulă oferite soțiilor sau rudelor apropiate lor.
            - O singură zi de muncă obligatorie pentru pastorii din districte, restul... după conștiința fiecăruia (unii muncesc pe rupte, iar alții aproape deloc).
            - Salariu sigur, responsabilitate mică, target-uri vizibile – zero.
 
 
            Toate acestea (și nu numai) i-au transformat pe unii pastori în vătafi pe moșie. Multora dintre ei le place puterea și nu ezită să o folosească. Unde găsesc locul slab nu ezită să intimideze, să amenințe și să își impună punctul de vedere. Vor să fie autoritari, vor să fie șefi, uitând că în Împărăția lui Hristos vor merge cei care s-au făcut mici, deși puteau să fie mari și cei care s-au făcut slabi, deși puteau să fie puternici.
            Ar mai fi fost o șansă pentru ei, ca să scape de beția puterii: să fie angajați de propriile biserici, care să le ceară și socoteală pentru banii primiți. Așa puteau merge la Conferință ca reprezentanți ai bisericilor locale și să apere drepturile membrilor, în loc să încerce să impună autoritatea Conferinței în fața unor oameni timorați și ținuți în semi-necunoștință.
            Dar în condițiile actuale, starea lor este petleciuită: anii de-a rândul în care s-au simțit ca niște semizei tereștri  i-au transformat iremediabil; dacă un păstoraș aflat la primul district nu ezită să ridice glasul pentru a se impune... ce să mai vorbesc de cei de sus, de prin birouri, îngâmfați peste măsură, încât nici măcar niște răspunsuri la scrisori nu catadicsesc să trimită?
 
            Pentru cine vrea să deschidă ochii am o veste proastă: aceasta este adevărata situație: biserica nu este a membrilor (nici nu a fost vreodată) ci a celor care o conduc. Ei comandă, ei fac doctrina, ei vă cheltuiesc banii, ei vă dirijează, ei vă prostesc.
            Și mai am o veste și mai proastă: voi, foștii mei frați care citiți aceste rânduri, voi ați permis ca biserica să ajungă o moșie a pastorilor. E adevărat că ați fost manipulați grosolan, dar asta nu vă scuză. Ați băgat intenționat capul în nisip, prefăcându-vă că nu vedeți ce se întâmplă, doar pentru că sunteți dependenți de biserică.
            Mulți dintre voi știți care este adevărul, dar ori nu vă pasă, ori vă este frică de „Domnul” așa că preferați să „vă faceți partea”, adică să vă dați zecimile la cei care vă conduc. Voi țineți în viață acest sistem, voi i-ați transformat pe acești falși slujitori în domni care așteptă să fie slujiți.
            De dragul unei Evanghelii prost înțelese și pentru că vă este lene să o citiți cu propriul creier, vă complaceți în a fi sclavii unui sistem care nu vă respectă și nu vă slujește, dar vă cere bani și bani și bani. Nu pentru voi, ci pentru ei!
 
            Se mai merită, acum, în anul 2016 să trăiți în frică și să vă sponsorizați cu seninătate stăpânii? Mai are sens?
            Uitați-vă în lumea civilizată: catolicii își rafinează crezul, acceptă descoperirile științei, sunt deschiși către „proscrișii” sorții și reușesc să se mențină pe poziții, ba chiar cresc numeric. Adventismul, în schimb, scade dramatic în Europa și se dezvoltă doar în lumea a treia; nu fără motiv, ci pentru că doar acolo se mai găsesc fraieri umili care să creadă că Dumnezeu și fiscul sunt una, impozitând viața pe Terra cu 10%.
            Fuga de adevăr nu este o soluție. Dumnezeu ne-a făcut liberi, nu sclavii unui sistem și a unor impostori cu costum și cravată. Așadar, nu-l înjosiți pe Tatăl vostru, lăsându-vă conduși, intimidați și manipulați. Dacă voi nu ați accepta așa ceva pentru copiii voștri, nici El nu vrea așa ceva pentru voi.
            Gândiți-vă, vă rog frumos, la asta!  Cât încă puteți... dacă nu  este deja prea târziu!    

 

Comentarii   

#1 Înlocuiți ȚARA cu BISERICA...Spartan 09-04-2016 07:13
#2 Adevărul adevăratSpartan 09-04-2016 16:24
Legat de gestul lui B.D.

Unii își pun semne de întrebare privind veridicitatea acestui tip de comportament. Dacă aveți îndoieli în ceea ce privește acest fapt vă pot oferi numărul de telefon a câtorva persoane prezente, inclusiv a celui invitat afară (cu acordul lor, bineînțeles).

Cât despre moralitatea acestui gest vreau să precizez că persoanele în fața cărora s-au făcut aceste gesturi de bravură ieftină au investit foarte mulți bani și muncă în biserica de la Nucșoara, spre deosebire de acest „reprezentant al intereselor conferinței” care s-a trezit aici trimis de la București într-o biserică la care nu a muncit nici un pic și de care nu îi pasă.

Acesta este tipul de mulțumire pe care Conferința Muntenia alege să îl exprime pentru cei care au investit o parte din viața lor în clădirile al căror proprietar este Conferința.
În curând probabil că vom plăti și chirie pentru ceea ce am construit cu banii noștri...
#3 nedreptatenext spartan 22-05-2016 18:59
Spartane, cred ca ai gresit punand semnul egal intre ciobani si pastorul Dumitru. Ciobanilor chiar le pasa de oile lor... si daca s-ar comporta ca pastorul tau, imediat ar fi dati afara.
Se pare ca este de fapt un lup imbracat in haine de oaie, asemenea celor 7 mincinosi a caror semnatura apare pe blogul tau...

You have no rights to post comments