Există viață după... „moarte”!

            Dragii mei,  nu am murit! E adevărat că nu am mai scris, dar nu din cauză că am trecut în lumea drepților, ci pur și simplu pentru că nu am avut chef. Atâta silă și atâta scârbă am acumulat în mine în ultima vreme încât am preferat să mă gândesc la orice altceva decât la denaturații ăștia care spun că sunt pastori ai evangheliei și la fraierii lobotomizați care îi ascultă orbește, votând cu mâna, dar nu și cu capul.
 
            Cu ani în urmă, anticipând cumva momentul excluderii mele din această biserică (de altfel, inevitabilă după cum se gândește încă în tagma adventistă), încercam să anticipez ce înseamnă să fii exclus dintr-o comunitate pe care ai servit-o cu pasiune.
            Mă gândeam că nu au cum să nu apară sentimente de nostalgie, de tristețe sau de compasiune. Credeam că o să îmi pară rău, că o să le pară rău, că o să mă întreb dacă am procedat bine sau nu în toți acești ani. Făceam scenarii și le credeam realiste, dar nu îmi imaginam că mă pot înșela.
            A trecut și ziua aceea și după ce efervescența momentului s-a potolit, am ales să tac. Să fac o pauză, să mă reculeg, să mă adun. Am vrut să trag linie după aproape o viață petrecută în religia adventă și să decid: s-a meritat sau nu?
            Ei bine, încă nu pot spune cu maximă certitudine cât am câștigat și cât am pierdut în acești ani în care am crezut că adventismul este buricul religiilor pământului. Îmi vin în minte o grămadă de lucruri de criticat, dar există și amintiri plăcute; am multă amărăciune în suflet, dar au existat și momente de bucurie, am oferit cu siguranță multe... dar am și primit în schimb lecții utile de viață.
            Dar... de parcă biserica ar fi vrut să șteargă cu buretele tot ce a dat mai frumos în acești ani în care i-am fost fidel, în mod inexplicabil a ales să se despartă de mine într-un mod urât, folosind pentru asta o echipă de oameni mârșavi, cu Biblia în mână dar fără frică de Dumnezeu.
            Și-a negat crezul, și-a măcelărit propriul manual, a manipulat subtil „pensionărimea” majoritară, și-a dat cinstea pe mâna unui șofer reciclat și a unui puștan nehirotonit, iar în final a reușit să facă ceva ce nu credeam că va putea fi făcut vreodată:
 
            ÎN LOC SĂ ÎMI FIE DOR DE BISERICA MEA, DE FRAȚII MEI, DE TOT CE A REPREZENTAT COMUNITATEA MEA, M-A UMPLUT DE SCÂRBĂ!
 
            Nu mai vreau să detaliez motivele, pentru că îmi fac singur rău, provocându-mi un simptom de vomă intelectuală. Și tocmai din acest motiv, vă asigur că acest articol nu ar fi fost scris niciodată dacă, cel puțin, fosta mea biserică ar fi avut decența să mă lase în pace, pe mine și familia mea.
            Dar nu poate; după mascarada excluderii, fariseii  încearcă acum să mă convingă că sunt în centru atenției lor, că sunt iubit și dorit, că le pasă de mine și că oricând sunt binevenit în mijlocul lor. Și... colac peste pupăză, tot aud în stânga și în dreapta că pretutindeni prin sat se înalță pentru mine rugăciuni fierbinți, însoțite de lacrimi arzătoare.
            Cu toate că cunosc în amănunt psihologia adventă, nu credeam acest lucru fără să-l fi trăit pe pielea mea: „păcătosul” trebuie executat fără milă și fără regrete, dar după ce-l expediezi „în lume” devine subiect  în lucru, adică trebuie evanghelizat, trebuie readus în staul, trebuie făcut totul pentru sufletul lui.
            Așa că, pe lângă mârșăvia unei excluderi regizate, asist acum la o alta, mult mai perversă și chiar mai lipsită de sens: se pune în scenă piesa (de mult răsuflată) cu dragostea frățească, exprimată prin rugi fierbinți și vorbe mieroase.
 
            Nu vă este rușine, mișeilor?
            Nu vă este rușine, ipocriților de ziua a șaptea?
            După ce v-ați bucurat „în Domnul” că ați reușit să-l excludeți pe  inamicul public nr. 1 al bisericii, alias bloggerul spartan, acum încercați să vă liniștiți conștiințele murdare? Ați realizat cumva că ați fost duși de nas ca niște copii de către ambulanțierul Conferinței? Vi s-a trezit cumva singurul neuron care mai funcționează?
 
            Rugați-vă pentru voi și pentru sufletele voastre, nemernicilor de ziua a șaptea, pentru că eu nu v-am cerut niciodată acest lucru! Rugați-vă pentru biserica asta plină de rutină și prostie, nu pentru mine, cel care am încercat să schimb ceva.
            Rugați-l pe Dumnezeu să vă dea vouă minte, celor care sunteți prostiți pe față de către pastorii voștri... nu mie, pentru că eu am deschis ochii cu mult înaintea voastră!
            Căutați-vă alți creduli pentru a-i prosti cu falsitatea voastră intelectuală, căutați alți proști care să dea zeci de milioane unor paraziți cu costum și cravată.
            Terminați acest circ, pentru că nu ține! Vă știu metodele, vă cunosc viețile, vă înțeleg ideile!
            Lăsați-vă păgubași, aveți măcar demnitatea de a recunoaște în sufletul vostru că tăcerea este mai bună decât ipocrizia!
 
            Mai bine tăceți! Căci pe mine m-ați pierdut definitiv, fraierilor: niciodată, dar absolut niciodată nu voi mai fi în mijlocul vostru în altă calitate în afară de simplu vizitator!
 
            P.S. Spuneam în titlu că există viață și după „moarte” în sensul renunțării la contractul cu religia organizată. A trecut ceva timp de la excluderea mea, suficient pentru a vedea lucrurile la rece, așa că acum pot să îmi dau cu părerea mai bine decât în urmă cu două luni.
            Ei bine, vă asigur că biserica mi-a făcut un mare serviciu: sunt complet eliberat din chingile oricărei doctrine, în afara celei dictate de bunul simț și de propria conștiință. Personal îmi merge bine, din punct de vedere profesional la fel, iar în ceea ce privește starea sufletească... chiar excelent.
            A fi singur cu Dumnezeul tău, fără intermediari lumești, fără bariere artificiale și reguli stupide, iată viața pe care o experimentez cu plăcere și pe care o doresc și pentru voi.
            God blessed you!
                        

Comentarii   

#1 Corcor 29-05-2016 11:25
Imi lipseau articolele tale. Ce ai scris este perfect adevarat. Sisttemul azs aceste este , dupa ce omoara incearca reuscitarea . Si eu sint scirbit de acest sistem , de aceea voi trimite scrisoarea de retragere din biserica . Pina cind membri s-au turma nu gindesc cu proprio creier nu se va schimba nimic. Este in curs o spalare de creier foarte mare si in curind vor fi capabili sa te schingiuiasca in numele domnului avind Biblia in mina . Sa ne auzim de bine
#2 Rugaciuni pt invierea ”mortului”iluminatul 29-05-2016 12:31
Ptiu drace ,

Si eu care credeam ca te-ai suit in varf de munte sa astepti o viziune reformatoare , care sa te faca sa vezi ca sarpele spune povesti , visul unei decelerate a ajuns la rang de adevar incontestabil iar prin cotinetele astea numite case ale domnului totul miroase a apa de trandafiri . Esti sigur ca acesti ”frati” nu se roaga sa te intorci , pt ca le placea sa le arati cat sunt de prosti ?.obisnuiti sa li se dumice , ar avea o corecta justificare.... sau se roaga pentru ca ai inceput sa castigi mai bine, si nah , o zecime in plus face bine la anus (al lor si rudelor lor , evident )!

Iti dai seama ca s-a ajuns intr-un minunat stadiu al dezvoltarii fariseismului adventofob.Vor sa arate ”domnului ” cat de mult isi iubesc ei oaia taiata si pusa pe gratar .Fac rugaciuni si inainte si dupa , asta asa, ca sa iasa la lumina nonsensul.

Sa multumesti parintilor tai ca nu ti-au pus numele Galileo , ca aveai toate sansele sa poluezi Imparatia dreptipocritilo r cu miros de carne fripta.

Ma impresioneaza pana in intestinul gros aceasta mobilizare fara precedent din biserica proletcultismul ui adventistic romanesc. Probabil ca pe undeva, in strafundul tartacutelor lor, mai au o oarescare adiere de mustrare intracerebrala . Asta denota ca pe alocuri , arielul denominational folosit in miile de predici ascultate de ei , a fost diluat in procente apropiate de cazul Hexi.

Ce sa zic ?.. Bucura-te de fiecare clipa din viata asta , ca alta in loc e 6 din 49 ! ...Si daca stai sa te ghidezi dupa eculubratiile hermeneutice clericale , vei fi privat si de asta si de cea viitoare(la o adica). Motivul este foarte simplu : tot ce nu intra in tiparele lor este deosebit de nociv pt cer , iar cheile copiate si adaptate la mediu sunt la ei de aproximativ 2000 de ani .


”Cu toate că cunosc în amănunt psihologia adventă, nu credeam acest lucru fără să-l fi trăit pe pielea mea: „păcătosul”.... ”....bingoo , ia uite acilea bengosule cu cine rezonezi :

Ce frumosi sunt oamenii pe care nu-i cunoastem...” — Hortensia Papadat-Bengesc u :D
#3 Pleacă - vinoSpartan 29-05-2016 12:52
Adventiștii se comportă precum povestea biblică cu Adam și Eva, așa cum este ea interpretată de către popii adventiști (poveste care chiar merită numele de poveste...!!).

Cică Dumnezeu este dragoste, dar așa de tare s-a supărat pe Adam și Eva încât a hotărât că musai trebuie să-i excludă din Rai. Efectiv, nu mai putea să-i suporte în Eden, pentru că bieții muritori începători au îndrăznit să guste din pomul interzis. Iar după ce i-a exclus, Dumnezeu cică le-a ordonat să ardă animale, că fără sânge era incapabil să ierte, apoi le-a spus că îi iubește nespus și că dorește să fie cu ei iarăși în Eden, dar pentru asta trebuie să moară fratele lor mai mare.

Ciudat Dumnezeu, să nu poată ierta fără sânge. Ciudat și pentru pretențiile pe care le are: în loc să îi educe în grădină și să le explice ce înseamnă binele și răul îi exilează în junglă: vă iubesc de nu mai pot... dar afară cu voi!!
Voi, cei care aveți copii, ce părere aveți despre comportamentul unui astfel de tată??

Cam asta este lecția învățată de mine de la frații mei. Facem toate eforturile să te excludem, seara... cu puține voturi, fără dreptul de a fi anunțat, fără cvorum, dar fi sigur că te iubim și vrem să fim iarăși împreună... .

Curat murdar, coanae Georgel &Co.! Aberantă este și povestirea cu fructul oprit, aberantă este și pseudo-dragoste a voastră.
Fățarnicilor din Nucșoara și toată Conferința Muntenia, fariseii erau mici copii pe lângă voi: ăia chiar țineau toate regulile, dar nu aveau dragoste.... voi însă, nici doctrina nu o respectați și nici dragoste nu aveți!
#4 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.Ng 30-05-2016 21:48
Adi,

Mă doare pentru tine că treci prin acest zbucium sufletesc.

Ești fratele meu și simt că trebuie să-ți fiu aproape. Nu mă pricep la cuvinte de mângâiere, dar îți recomand din tot sufletul să-ți pui deoparte niște timp și să vizionezi împreună cu familia materialele de aici: http://www.adventistpitesti.ro/category/horst-mueller/legile-vietii-2015/ Mie mi-au fost de mare folos. Frământările tale le am și eu, sunt în tabără cu tine, și nu de puține ori am fost tentat să-mi eliberez frații prin metoda inițială a lui Moise. Mi-ar fi sărit fiii lui Israel în cap.

Te rog mult să te bagi în pat, să ai răbdare câte o oră și jumătate la fiecare din cele 8 teme, să tragi concluzii și să le aplici. Libertatea ta va fi îmbogățită cu noi valențe.

Și ține minte: starea ta sufletească exprimată în articolul de față precum și în precedentele, nu este cauzată de acțiunile trecute sau prezente ale fraților tăi, ci de gândurile tale.

Abia aștept să discutăm după.
#5 nu mor caii când vor câinii...Spartan 31-05-2016 06:41
Ng,

Be happy... nu sunt deloc în vale, ci pe culme!!!
M-am imunizat de mult în ceea ce privește capacitatea adventiștilor de a lupta cu logica și rațiunea... dar recunosc că încă pot fi surprins.
Există o așa mare doză de ipocrizie încât nu poți să nu fii uluit. Dar în afară de mirare, nu experimentez alte efecte nedorite!

You have no rights to post comments