Eunuci sau negustori?

            Răbdare, voi răspunde la întrebare spre sfârșitul acestui articol.
            Până atunci vreau să lămuresc un lucru: mi-am propus să îmi dedic energia pentru alte proiecte decât să îmi înveninez sufletul amintindu-mi de infecția care sufocă biserica adventistă. Cum nu mă consider victimă, ci câștigător (pentru că mi-am recăpătat libertatea de a gândi fără a fi îngrădit de vreun jurământ de credință), odată plecat nu prea mai are sens să îmi întorc privirea înapoi; ce a fost... a fost, ciorba nu trebuie reîncălzită.
            Dar... de parcă întotdeauna trebuie să apară un dar... îmi asum riscul amintirilor și vă mai scriu o misivă. Nu pentru mine, ci pentru cei rămași în urma mea. Pe de o parte pentru victimele colaterale ale excluderii mele, dar mai ales pentru cei care au nevoie de încă o mărturie că slujesc și finanțează un mamut birocratic plin de ineficiență și sufocat de ambiții personale și goană după măreție, dar lipsit de orice etică și profesionalism.
 
            Nimic nou sub soare, puteți spune.
            Ba da, vă pot răspunde, pentru că în ultima jumătate de an am văzut derulându-se în conferința Muntenia niște lucruri în premieră, care ar trebui să le dea de gândit celor care încă mai cred în onestitatea celor care conduc spre dezastru această biserică.
            Fără a avea pretenția că evenimentele sunt prezentate cronologic sau în ordinea gravității lor, iată cam de ce recorduri mondiale sunt în stare șefii voștri, pe care cu sârg îi pomeniți în rugăciuni și îi plătiți din banii voștri:
-          Trimișii conferinței, acești moderni justițiari adventiști (pastorii BD și LD) i-au devansat în termeni de eficiență chiar și pe celebrii Ana și Caiafa: le-a trebuit numai aproximativ 3 ore ca să pună în aplicare excluderea mea, deși după mANUALUL bISERICII  ar fi fost nevoie de câteva săptămâni.
-          Două  cereri de retragere a calității de membru, depuse în urmă cu vreo 6 luni, încă nu au fost soluționate.
-          Au plecat către uniune și către conferință cel puțin 10 e-mailuri care nu au primit nici măcar un răspuns.
-          Doi prezbiteri și-au dat demisia; o biserică de 150 de membri are acum un singur prezbiter din 3 și maxim 7 membri activi de comitet din 9.
-          O scrisoare de recomandare (un prezbiter jignit de către pastor a ales să se mute în altă comunitate) a fost votată  doar de vreo 7 membri (nu se cunoaște numărul exact pentru că nu au fost numărați), fără a se cere votul și celor care sunt împotrivă sau care se abțin... asta după ce a fost și ea uitată prin sertare câteva săptămâni bune.
-          Un membru care protestează în biserică împotriva acestor abuzuri a fost luat de mână și dat afară din biserică cu ajutorul forței, deși manualul are alte soluții.
-          Deși comunitatea este în fierbere în urma acestor evenimente, nimeni de la conferință nu a mai călcat pe aici de aproape un an.
-          Bine ar fi ca problemele să fie discutate în o ședință administrativă, dar pastorul, conferința și pupincuriștii lor se tem ca dracul de tămâie să o convoace, deși manualul spune altceva despre frecvența acestor întâlniri.
 
            Două lucruri mai funcționează: serviciile divine (de o calitate îndoielnică) și colectele. Restul... ce mai contează?
 
            Cititorule, vreau să nu te gândești la mine... repet, eu mă consider un învingător. Dar gândește-te cum ar fi să investești zeci și zeci de mii de lei și luni de muncă în biserica în care te-ai născut, iar apoi un păstorel nici măcar hirotonit să te acuze public că „faci mârșăvii” atunci când vede că nu te poate controla?
            Cum te-ai simți, aflând că însuși forul suprem, conferința, îi recomandă pastorului să nu își ceară scuze în public pentru jignire, ca nu cumva acest gest să fie interpretat ca fiind o slăbiciune personală sau a sistemului?
            Sau... vreau să îți imaginezi că ești în vârstă și pentru că protestezi împotriva nedreptăților, cineva te ia de mână și te dă afară din biserică, deși ești membru și ai dat bani grei toată viața pentru clădirea aia în care vrei să te rogi.Te-ar durea sufletul sau ai putea să înduri?
 
            Aceste întrebări sunt retorice, menite să îți arate unde ajungi dacă îndrăznești să gândești; dar nu și întrebarea din titlu, căreia trebuie să îi dau totuși un răspuns. Ei bine, majoritatea celor care conduc această conferință au copii, deci se pare că eunuci nu sunt (...decât la modul figurat, deoarece le lipsește bărbăția de a-și recunoaște greșelile și de a îndrepta răul făcut). Le rămâne deci titulatura de negustori, pentru că asta sunt de fapt: intermediari plătiți din banii voștri, interpuși artificial între om și Dumnezeu, băieții deștepți ai sistemului.
            Mai rămâne o întrebare: Hidroelectrica a acceptat rușinea de a intra în insolvență, deși este perla coroanei economiei românești, pentru a se curăța de „băieții deștepți” care aproape au băgat-o în faliment. Oare când va accepta și biserica adventistă, care are pretenția că este perla creațiunii divine, să accepte faptul că este de mult timp în „insolvență spirituală” și să se curețe de căpușele teologice care îi sug vigoarea?
            Timpul, doar timpul va da răspuns la această întrebare. Dacă noi, cei maturi, vom mai apuca acele vremuri.
 
            P.S. Cine sunt negustorii responsabili de recordurile mai sus menționate? Îi cunoateșteți, pentru că și-au asumat răspunderea pentru evenimentele din fosta mea biserică, ticluind o minciună mare ca să acopere alte minciuni și mai mari. Iată-i în ordinea pe care chiar ei și-au ales-o:

You have no rights to post comments