A murit Dumnezeu?

            Zice-se că Isus vorbea în pilde. Așa că, dornic să îi calc pe urme (după cum însăși biserica ne îndrumă) o să vă spun și eu o pildă. Cu introducere, conținut și morală, tocmai bună de trezit mințile adormite. Cu tâlc, pentru cine o poate înțelege. Și cu un titlu, pentru a fi mai ușor de reținut. Este modernă și se numește „Povestea unui student”. Iată-o!
 
            „Am fost repartizat pentru practică la o multinațională cu mulți angajați și cu filiale în aproape toate țările lumii. Firmă mare, cu reputație bună, pagină de internet și tot tacâmul. Dichisită, cu un sediu ultramodern și cu aparatură de ultimă generație, această corporație promitea să îmi ofere o experiență de neuitat și abia așteptam să încep munca.
            Zilele de așteptare au trecut și iată-mă cu ecusonul de ucenic în piept, bucuros să îmi încep activitatea. Dornic să cunosc mai multe, mi s-a permis să vizitez sediul central, birourile și depozitele, să stau de vorbă cu oamenii și să mă familiarizez cu procedurile specifice. Așa că am profitat de cele două zile de acomodare și am căutat să înțeleg cultura acestei organizații, să îi parcurg istoria și să îi descoper misiunea pe care o are. M-am documentat pe internet, am pus întrebări angaților, am stat de vorbă chiar cu cei din comitetul de conducere și iată ce am aflat:
           
            Acțiunile companiei aparțin unui investitor misterios (cunoscut ca fiind „Domnul Patron”) care a fondat-o în urmă cu vreo câteva  zeci de ani și este condusă de un comitet director, în frunte cu un CEO. Acest comitet ia toate deciziile, în conformitate cu planurile propietarului și se îngrijește ca lucrurile să meargă bine și să genereze profit. Toate bune și frumoase... dar am descoperit ceva interesant, dacă nu ciudat: acționarul majoritar nu dorește să fie cunoscut, nu a pus niciodată piciorul în vreunul din sediile companiei, nimeni nu știe unde este, cu ce se ocupă, ce interese are.
            El poate fi contactat numai pe e-mail, dar de regulă comunică doar cu cei din conducere, deși toți angajații sunt invitați să îi scrie mesaje dacă au sugestii sau probleme de rezolvat. Răspunde rar la mesaje și de obicei acestea sunt pline de generalități, fiecare interpretându-i spusele în mod diferit și în funcție de interese. Și tocmai pentru că aceste mesaje sunt rare, ele au fost compilate într-o colecție tipărită, disponibilă oricui, în toate birourile. Când au probleme de rezolvat, oamenii caută în această colecție răspunsuri, iar activitatea pare că funcționează, deși eu cred că ar fi mult mai bine dacă aceste scrieri ar fi actualizate periodic, având în vedere că unele lucruri de azi nu se mai aseamănă cu cele din trecut.
 
            Cam acestea au fost primele mele impresii, așa că după perioada de acomodare am trecut la treabă. Am fost repartizat la  departamentul de vânzări, urmând ca prin rotație să mă alătur celor de la marketing, apoi la compartimentul financiar și să închei stagiul la biroul de personal. Bucuros că voi începe o nouă zi interesantă, la ora 8.00 eram la ușă. Dar... eram singurul, pentru că ceilalți au apărut după un sfert de oră... chiar mai mult. Săptămâna a început cu o ședință (am aflat că acestea sunt programate chiar săptămânal) în care m-am plictisit teribile, ascultând cum vorbitorul bate câmpii, încercând să ofere sfaturi despre vânzări așa cum se făceau ele în tinerețea lui.            
            Toată lumea se făcea că îl ascultă, deoarece era printre cei mai vechi din firmă, ba chiar se luau notițe. Dar... privind spre rândurile din spatele sălii am văzut că de fapt oamenii se jucau pe telefoane, citeau presa sau navigau pe Facebook, fără să le pese de ceea ce se petrecea în fața lor. Totul era o făcătură... vorbitorul se făcea că vorbește interesant, ascultătorii dădeau impresia că sunt atenți!
            Rezultatele?
            Am stat de vorbă ce cei din departament și am aflat că vânzările sunt slabe și că oamenii sunt demotivați, așa că în ultima vreme agenții se rezumă la a ține prelegeri în fața oamenilor, dar puțini sunt cei care le cumpără produsele.
 
            Ei bine, la marketing chiar se lucra, dar cum... este altă poveste. Idei de publicitate învechite, textele erau concepute parcă de niște diletanți, produsele erau slab promovate, deși efortul era mare. Nu exista inovație, nu se căutau materiale noi, nu se adresa nimeni tinerilor, deși în mare parte produsele firmei erau destinate lor.
            Cel mai mult se mergea pe fidelizarea vechilor clienți, deși orice om înțelept știe că trebuie să te promovezi în rândul tinerilor, dacă vrei să ai viitor. De ce nu se făcea acest lucru nu știu, dar un semn de întrebare mi s-a întipărit în minte, încercând să înțeleg acest lucru.
 
            Și nu a fost primul. Pentru că trecând să lucrez la compartimentul financiar peste câteva săptămâni, am observat fără să vreau alte ciudățenii: aproape fiecare salariat avea pe cineva cunoscut la acest nivel, iar prin intermediul lui își decontau o mulțime de cheltuieli personale... fie un plin de combustibil sau lemne de iarnă, motivând că odată ce lucrează pentru companie, acestea trebuie să fie deductibile.
            Telefoane, laptopuri sau imprimante erau schimbate înainte de termen și trecute în uz propriu, mașinile firmei erau folosite și pentru uz personal, iar orice investiție era umflată astfel încât cei care o făceau să aibă și ei o parte consistentă.
            Documente aparent corecte acopereau toate tranzacțiile, așa că toată lumea era mulțimită... de la contabilul șef și până la omul de serviciu!
 
            Când în final am ajuns la biroul de personal am descoperit și alte lucruri care nu se potriveau cu politica firmei. De pildă, începătorii (ca și mine) care lucrau pentru organizație erau manipulați să muncească aproape de pomană, angajările se făceau pe pile și relații, iar promovările... după buget, adică contra șpagă.
            Ciudat, dar asta nu era totul; mi s-a povestit că atunci când se alege comitetul director apare ca din senin un mail de la „Domnul Patron” în care acesta își exprimă voia, dar nu puțini sunt cei care cred că este o făcătură și că acționarul habar nu are de ceea ce fac directorii săi.
           
            Dubioasă companie, mi-am spus, după ce am aflat aceste lucruri. Însă nu asta mă nedumirea cel mai mult, ci atitudinea patronului. Nu puteam înțelege cum poți sta impasibil, în timp ce în compania ta se întâmplă lucruri ciudate, iar spectrul falimentului este din ce în ce mai vizibil. Mintea mea căuta răspunsuri, dar nu le găsea... până când mi-am adus aminte că un fost coleg, acum absolvent, a trecut și el pe aici.
            Am căutat numărul lui de telefon și l-am sunat, având speranță că mă poate lămuri. După câteva cuvinte l-am întrebat dacă a observat și el aceleași lucruri, iar răspunsul său m-a pus pe gânduri:
            Am observat și eu ceea ce tocmai îmi povestești și chiar mă gândeam să trimit un e-mail către „Domnul Patron” și să îi spun ce fac angajații săi. Însă mi-am reamintit că în orice departament, în orice sală de ședințe, ba chiar și și în birourile directorilor există montate camere de luat vederi și microfoane, iar toată lumea din firmă bănuiește că sunt conectate la biroul „Domnului Patron”. Așa că... dacă patronul vede, aude, știe tot ce se întâmplă în firma sa, DAR NU IA MĂSURI, de ce să îmi complic viața. Este firma lui... așa că este treaba lui cum o conduce, nu a mea!
            Dar... am totuși o bănuială: „Domnul Patron” ori nu există, ori a murit demult, iar niște șmecheri s-au prins de figură și căpușează compania la greu, însușindu-și toate profiturile. Altfel, nu pot găsi o explicație plauzibilă!
 
            Brusc, mi-am dat seama că prietenul meu are dreptate și că există numai câteva alternative care să explice acest comportament. Ori Domnul Patron este mort, ori nu îi pasă!
Sau... cum spunea prietenul meu... a fost inventat pentru a oferi o istorie credibilă companiei, iar adevărații șefi îi folosesc imaginea pe post de sperietoare.
            Nu am aflat încă adevărul și nici pe acolo nu am mai trecut, dar totuși vă povestesc aceste lucruri; poate cineva va afla vreodată care este realitatea din spatele acestei afaceri...
 
            ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
 
            Ajungând în acest punct cu articolul, îmi imaginam un final mobilizator, prin care să vă provoc să vă puneți și voi aceste întrebări și să căutați apoi răspunsurile necesare.
            Era scris acolo unde am lăsat punctele de suspensie, dar în timp ce îmi căutam cuvintele potrivite pentru a demasca pentru a nu știu câta oară caracterul duplicitar al Godporației adventiste, un gând mi-a răsărit din neanturi:
            „Hei, Spartane!
            Nu ți se pare că te asemeni cu situația studentului din poveste? Numai că... tu nu te-ai mulțumit  doar să observi lucrurile, dar ai încercat și să le faci cunoscute. Poate că nu ai trimis e-mailuri personale Domnului Patron, dar pe Adventomania ai publicat sute de scrisori deschise, pe care le-au citit mii de oameni. E imposibil ca Dumnezeul pe care îl invocă biserica să nu se fi autosesizat și El, mai ales că nici măcar nu avea nevoie de tine pentru a se informa... doar este AtotȘtiutor și AtotCunoscător. Ia zi, ai primit vreo veste de undeva de sus?
 
            Într-adevăr, articole am scris destule, dar nu pot să mă laud că am un telefon direct cu AtotPuternicul, așa că am încercat să alung gândul și să urmez sfatul din pildă: până la urmă biserica e a Lui, nu a mea... cine sunt eu să îi cer socoteală?!?
            Imediat însă, alt gând și-a făcut loc către suprafață:
            „Dar nu crezi că totuși trebuie să existe un răspuns? Să vezi, să știi că ești înșelat... să fii la curent cu toate crimele făcute în numele tău și să nu intervii... nu ți se pare că nu e deloc  dumnezeiesc?
            Să ai niște copii „pierduți”, pe care îi iubești nespus, dar să tolerezi abuzurile celor pe care i-ai angajat pentru a-i căuta și readuce acasă?
            Cum ai putea accepta lenea și corupția, lipsa de profesionalism și de integritate, în timp ce copiii tăi mor pe capete, așteptând un ajutor care nu mai vine?
            Nu crezi că există totuși o explicație la mijloc?
 
            În fața acestei izbucniri a rațiunii, am amuțit: Da, așa e, oare cum e posibil ca Dumnezeu, care vede și știe totul, să nu ia atitudine față de transformarea bisericii într-o afacere personală a clerului?
            Există trei posibilități, din care nici una nu este confortabilă pentru urechile celor obișnuiți să creadă orice vorbă rostită de la amvoane:
  1. Dumnezeu NU există (sau există, dar nu are nimic în comun cu Dumnezeul Bibliei și al creștinilor).
  2. Lui Dumnezeu NU îi pasă nici de omenire și nici de biserică și de aceea nu se bagă!
  3. Biserica i-a fost furată de mult timp, NU mai este a Lui, de aceea consideră că nu are de ce să intervină. Sună dureros, dar nu poate obliga credulii să lase la o parte iluzia că sunt „aleșii cerului” și să Îl caute cu adevărat.
            Dacă aveți în minte și altă variantă care să explice tăcerea divină vis-a-vis de transformarea bisericii într-o mega afacere mondială, vă invit să vă dați cu părerea în comentarii. Avem dreptul să știm adevărul!
.

Comentarii   

#1 A existat o biserica... in sec. XIX-XXIdorinvieru 23-09-2016 10:44
Citat:
iar spectrul falimentului este din ce în ce mai vizibil
NU esti deprate de adevar.

Noi suntem totusi privilegiati ca traim in epoca internetului si a explorarii spatiale. Nu am fost niciodata mai aproape de adevar.
Peste cateva secole, un Homo sapiens, nascut dintr-un embrion inghetat, undeva pe o exoplaneta, va citi pe internetul galaxiei: A existat intre secolele XIX-XXI o biserica adventista pe Planeta Pamant in Sistemul Solar.Ceea ce este cel mai ciudat cu privire la aceasta biserica, este ca se credea Centrul Universului.
#2 doua biserici diferite...realistul 23-09-2016 20:09
Corporatia azs este o biserica mondiala,ce functioneaza dupa legi total diferite de biserica azs locala ,unde o mana de credinciosi sinceri si doritori de mantuire se aduna odata pe saptamna pt inchinare si zic eii si pt partasie.

De la varful piramidei si pana la baza ei se mai pierde din agresivitatea ordinelor,si plebea nu prea intelege ce structura de fier conduce credinciosii la mantuire.

Cu trecerea timpului tot mai multi vad adevarul !!!
#3 Citat de pus în ramă...Spartan 24-09-2016 09:21
Citez pe dorinvieru:

Peste cateva secole, un Homo sapiens, nascut dintr-un embrion inghetat, undeva pe o exoplaneta, va citi pe internetul galaxiei: A existat intre secolele XIX-XXI o biserica adventista pe Planeta Pamant in Sistemul Solar.Ceea ce este cel mai ciudat cu privire la aceasta biserica, este ca se credea Centrul Universului.


Frumos spus! Au mai existat unii care credeau că Pământul este centrul Universului, dar știința le-a dat peste bot. Cam așa se va întâmpla și cu adventismul... o să și-o ia peste bot destul de curând!
#4 Ba , n-a murit ! ..este in ”ceruri” !iluminatul 25-09-2016 20:20
Despre adventism doar atat mai pot sa afirm : Lumea are nevoie de mai putina religie si mai mult de bun-simt.
Iar un om eliberat de povara ideologica a religiilor , ar trebui sa se fereasca pe cat poate de oamenii ai caror Dumnezei sunt in ceruri .

Si stii de ce ? ..@ pentru simplu fapt ca viata reala si problemele cu care se confrunta Omul in general ,nu au fost rezolvate niciodata . Si cine crede ca in Multivers e loc pentru ligheane si predici a la Iacob Coman ( asa mi-a venit la repezeala ) deja tre sa-i anuleze politia buletinul . O suzetica si pampers ar fi ideal . :cry:

Spartane , cand am intrat pentru prima data in biserica(cortul ) adventista mi-am dorit sa scap de prietenii imaginari . Mai tarziu am constatat ca nu am facut decat sa-i inlocuiesc cu altii . Cei drept , mai subtili si mai versati . Si ca basmul sa fie complet , au mai trecut inca 20 de ani sa scap si de acestia :lol:

Ce eliberareeee ? Ce Alpha si Omega !? :eek:

btw: referitor la Patron , inca ceva . Daca ”Patronul” a vorbit , de ce Eli SABACHTHAniii angajatii nici pana azi nu au inteles ? ;-)
Te recitez :”Nu crezi că există totuși o explicațiune la mijloc?”....ast a-i de fapt paradoxul :-x
#5 no commentţăranul 06-11-2016 14:05
https://www.youtube.com/watch?v=IpxHXU8JcUs

You have no rights to post comments