Neputința Cărții

            Și eu, dar și voi, am citit Biblia. Am deschis-o de sute și de mii de ori, căutând în Ea ilumiare, speranță, mângâiere, sfat și adevăr. Am căutat cu nesaț Cuvântul, dar dacă ne gândim mai bine am căutat de fapt un Autor care să dea sens vieților noastre.
            Am oferit Bibliei un mare cadou: credința că este scrisă direct de către Dumnezeu, chiar dacă literele i-au fost așternute pe hârtie de către oameni. Am crezut în ea, pentru că aveam nevoie de explicații care să ne convină, de istorii care să ne placă, de un happy-end care să ne bucure sufletele.
            Am găsit în Biblie ceea ce am dorit: o istorie a începutului și o istorie a sfârșitului, capabile să ne ofere un țel, o direcție și o viziune despre ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi.
 
            Pentru a ușura studiul, au fost adăugate Bibliei trimiteri scrise cu litere mărunte, hărți colorate și apendice pline de informații, au fost compuse scheme de studiu zilnic, au fost scrise cărți explicative, în speranța că astfel va fi mai bine înțeleasă.
            Au fost alcătuite dicționare, au fost scrise recenzii.
            Au fost scrise tone de explicații, în funcție de interesele bisericilor editoare.
            Multe demersuri au făcut bisericile în dreptul Scripturilor, dar un lucru au evitat cu strășnicie să-l facă: să privească Biblia prin ochelarii rațiunii, să o dezbrace de misticism și să o analizeze fără prejudecăți și fără sentimentalisme religioase. În schimb, oamenii de știință au făcut-o, iar ceea ce au descoperit nu prea a fost pe placul bisericilor. Nu o să redau prea multe dintre aceste descoperiri (dacă vă interesează, citiți aici), ci vreau să discutăm puțin despre  relevanța Bibliei vis-a-vis de subiectul Studiilor Biblice abia începute anul acesta.
De ce? Pentru că mi se pare forțată doctrina AZȘ despre originea păcatului: întinsă, alungită, răsucită... musai să se potrivească cu ceea ce dorim noi să credem că este adevărat.
 
Primul meu semn de întrebare vine de la ideea că Moise a scris primele cinci cărți ale Bibliei, evident sub inspirație divină. Am răsfoit chiar acum Biblia și am constatat peste tot: Moise (autorul) vorbește despre Moise la persoana a treia... Moise a făcut, Moise a dres, Moise a vorbit și, culmea, Moise a murit și a fost înmormântat.
E cam ciudat ca cineva să-și descrie moartea; dar dacă NU Moise a scris Geneza, cine a scris-o? Și dacă nu  a scris-o el, ce garanții avem că autorul a fost inspirat și că nu este un simplu mit evreiesc?
 
Trecând peste asta, mai am o nedumerire imensă, de data asta în dreptul lui Dumnezeu. Dacă însuși Creatorul a inspirat Biblia, nu știa El că avem nevoie de informații mai clare despre un subiect așa de important ca apariția răului în lume? Ei bine, se pare că nu este deloc așa și iată ce am constatat:
 
Găsim pagini întregi, sute de versete de genealogii insipide în Numeri (un fel de inventar al oamenilor, dar nu numai) care pentru noi, creștinii anilor 2000, nu au nici un sens; dar în ceea ce privește subiectul menționat, abia găsim câteva zeci de versete greu de descifrat, în care Satana este  numit Lucifer, este descris ca un șarpe, asemuit cu împăratul Tirului, numit vrășmaș, fostă căpetenie îngerească, etc.
 
Pot accepta că într-o epopee evreiască lucrurile apar așa cum sunt scrise în VT. Dar nu pot pricepe cum o ființă infinit de inteligentă, care se preocupă intens de mântuirea mea și a ta, să uite sau să fie așa de zgârcit în a da copiilor Săi informații esențiale!
 
Cum este posibil ca Dumnezeu să descrie un lucru așa de important ca Planul de Mântuire doar prin câteva versete scrise ca un basm, cu șerpi zburători, mere roșii și șorțuri de frunze?
Cum se poate ca Divinul să vorbească despre Împăratul Tirului și în același timp să spere că noi suntem așa de deștepți încât să ne dăm seama că de fapt vorbește despre Satana?
De ce trebuie Dumnezeu să ne încurce mințile spunând că balaurul a doborât a treia parte din stele, iar noi să avem ca temă să identificăm îngerii ca fiind stele, să calculăm timpul în care a fost aruncat pe pământ, să înțelegem cum vine treaba cu femeia, șamd. ?
De ce trebuie să extragem un adevăr esențial din câteva versete narative din Iov, din care să înțelegem că dracul se plimba prin Univers după pofta firii, dar că are domiciliul pe Terra?
 
Nu ar fi fost simplu și logic ca Dumnezeu să își rezerve o carte sau măcar un capitol în care să explice istoria păcatului în mod logic și coerent, tocmai pentru a nu lăsa să existe dubii, iar oamenii să nu fie tentați să facă tot felul de presupuneri? Era greu să inspire un profet să scrie aceste lucruri în Scripturi?
Nota bene: Să nu spuneți că a făcut-o prin intermediul Ellenei G.W. .  S-a dovedit că s-a inspirat masiv din cartea „Paradisul pierdut”, o lucrare de ficțiune pe care a transformat-o în adevăr indubitabil, pe măsura credinței nestrămutate a turmei adventiste în sfânta lor profetă (sursa informației aici!).
 
Nu am putut să nu îmi pun aceste întrebări, iar în urma lor am de ales: ori Dumnezeu este incoerent în exprimare, puțin îi pasă de muritori și îi place să le ofere dileme cu care oamenii să își spargă capetele, ori mare parte din VT este bazată pe mituri evreiești, născocite pentru a da identitate sacră unui popor aflat în derivă.
Eu cred că a doua variantă este cea adevărată! Cât despre originea păcatului în Univers, controversele logice sunt atât de mari încât mă feresc să adopt vreo teorie în afară de credința fermă că miturile sunt doar povești cu un sâmbure de adevăr.
Un sâmbure atât de mic pentru o foame de adevăr atât de mare!

Comentarii   

#1 cusuta cu ata alba...realistul 03-01-2016 13:25
Deci sunt obligat sa cred ca Moise se lauda singur; SUNT CEL MAI BLAND OM,AM FACUT CELE MAI MARI MINUNI IN FATA LUI FARAON,AM INVATAT CANTAREA MEA PE COPII LUI ISRAEL,etc etc etc. Sa fiu atat de prost,refuz cu incapatanare sa cred ca Moise a fost atat de sarac cu mintea.
Buba este la noi,ca interpretam biblia in asa fel sa corespunda cu doctrina impusa. Noi nu am facut doctrina dupa biblie ci dupa cum ni s-a impus de catolici,iar acum suntem nevoiti sa jonglam cu biblia sa ne iasa doctrina,la fel cum este si cu trinitatea pagana...
#2 o intrebare pt Roland Morealistul 03-01-2016 18:30
De cand citesti tu carti ( daca citesti ), ai gasit un autor care vorbeste despre el la timpul trecut? Se lauda cu viata lui,si culmea vorbeste si despre inmormantarea lui ???

Eu te stiam destupat la minte ,dar ...
#3 Explicațiuni detalioase pentru monșer RMSpartan 04-01-2016 05:17
Roland,

Și Caragiale a scris și îndrăznesc să cred că a făcut-o cu talent. Da, într-o narațiune se pot folosi metafore, epitete, figuri de stil, hiperbole, etc. Dar astfel de artificii literare precum punerea autorului la persoana a treia NU se folosesc în scrierile istorice, ci în poemele de ficțiune.
Dacă ai pretenția, așa cum spun adventiștii, că Moise a pus în scrierile sale adevărul gol-goluț, ei bine, nu prea au ce căuta aceste scăpări de logică. Dar dacă privești Geneza ca fiind un fel de Odisee evreiască, da, sunt de acord cu tine că din punct de vedere literar este permis orice.
Așadar, alege... ce este Geneza, text istoric sau ficțiune literară?

În altă ordine de idei, nu talentul literar al lui Moise este important de discutat, ci zgârcenia cu care este tratat în Biblie subiectul apariției răului. Repet: de ce atât de puține versete, pentru un subiect atât de vast??
De ce găsim doar frânturi aruncate prin Biblie?
Este suficient ca să înțelegem subiectul sau avem material doar pentru a construi niște mituri?
Eu cred că e prea puțin scris pentru a fi edificați în privința așa zisei răzvrătiri a lui Satana, pur și simplu cred că Războiul Stelelor merită mai multă atenție decât conflictul dintre Dumnezeu și Drac.

Și dacă tot dezbatem subiectul, oare nu Creatorul este vinovat pentru că a creat un înger care a devenit rebelul constelației? Vă aduc un argument:
Apar pe șosele mașini autonome, care se conduc singure. Dacă o astfel de mașină face un accident și omoară un om, cine este vinovat? Nu constructorul, care nu a înzestrat-o cu un hard și un soft suficient de bune pentru a preîntâmpina orice eroare?

Concluzie: A da o explicație logică apariției păcatului, încercând în același timp să credem într-un Dumnezeu infinit și atotștiutor este practic IMPOSIBIL. Pe ce mă bazez ca să spun asta?
Păi... un psiholog bun anticipează și evită o criză a unui copil. Știe ce-l deranjează și nu întinde coarda ca să se rupă. Tot așa, pentru Dumnezeu ar fi fost simplu să anticipeze criza lui Satana și să facă în așa fel să nu apară. De pildă... un patron care află că un angajat vrea să plece la concurență îl avansează sau îi mărește salariul, înainte ca acesta să ia decizia de a pleca. Dacă vrea și dacă știe, bineînțeles!

Deci, Dumnezeu ori nu a știut ce e în mintea Satanei, ori nu a dorit să evite rebeliunea.
Sau... toată povestea cu Satana este doar un basm bun de speriat copiii care nu sunt cuminți! Punct.
#4 Nu Biblia are o problema....Sam92 05-01-2016 12:55
Nu Biblia are o problema ca o interpretare a ei(in cazul nostru Marea Lupta de EGW) nu se potriveste cu textul.Isaia si Ezechiel se refera la niste imparati pamantesti, ca altcineva se crede mai destept ca autorul, e strict problema lui/ei.Ai incercat sa vezi Biblia asa cum e ,fara s-o privesti prin ochelarii puritani?Vei vedea ca morala din Biblie pur si simplu n-are nevoie de o exolicatie a ''originii raului''.Are o morala foarte ''gri''.E morala crima?Da!Daca te numesti Ehud.E bine sa-ti ierti dusmanii?Nu!Dac a te numesti Ahab, proorocul te va mustra din partea Domnului pentru asta.Exemplele pot continua...Daca Biblia nu are morala puritana, in mod sigur nu va avea ''originea raului''puritan a.
#5 " Ne vine chiar atât de greu să Il credem pe Dumnezeu pe cuvânt???"Crichton 16-01-2016 12:52
Da Roland, ne vine. Sau cel putin mie imi vine greu sa il cred pe dumnezeu pe cuvant. Dar ca sa nu creez confuzie as vrea sa precizez ca ma refer la dumnezeul prezentat in biblie. Pentru ca dumnezeul prezentat in biblie e un ceva pus impreuna de niste carti puse impreuna de oameni, cateodata lipsit de logica, un dumnezeu care sa dea speranta maselor ca exista ceva bun si ca e un loc acolo sus unde toate lucrurile merg bine.

Nu exista nici o mare lupta, binele si raul tot noi l'am inventat doar pentru ca x avea dreptate si y era gresit, deci x e bun si y e rau.

You have no rights to post comments