Inchiziția în ziua a șaptea

 

       „Ferește-mă, Doamne, de prieteni... că de dușmani mă feresc eu!”
Așa zice un proverb pe care astăzi, cu ocazia alegerilor din biserica mea, îmi permit să îl parafrazez astfel: „Ferește-mă, Doamne, de membrii bisericii mele, că de cei din afară mă feresc singur!
Cum și de ce, asta ar fi întrebarea oricui om care citește primele rânduri, așa că nu vă mai țin pe jar și o să vă povestesc ce (mi) s-a întâmplat astăzi.
 
Cum vă spusei, avem în desfășurare alegeri în biserica locală. Nimic nou  sub soare, se întâmplă des și nu constituie un lucru extraordinar și ar fi trebuit să meargă unse, așa cum cei care conduc biserica de ceva ani și-ar fi dorit.  Dar cum buturuga mică răstoarnă carul mare, tot așa s-a întâmplat și astăzi: o mică greșeală tactică a  celor care mă iubesc așa de tare încât m-ar da pe mâna călăului i-a făcut să-și dea arama pe față.
Pe scurt, au propus (iar comunitatea a acceptat) ca lista comitetului special să fie votată în bloc. Că aveau ceva aranjat, că nu și-au dat seama, nu știu; dar supriza lor cea mare a fost că în urma votului secret pe listă a apărut numele meu. Ei bine, de aici încolo a început distracția!
 
Ce mai tunet, ce mai vaiet, ce atitudine frățească am simțit... mamma mia!!!
Așa dragoste nu am mai simțit de mult. Luări de poziție fără permisiune, ieșitul în față, copii printate după articolele mele, acuze în stânga și dreapta... toate împotriva mea. Deși manualul spune clar că orice membru al bisericii are dreptul să aleagă și să fie ales, dacă nu s-au luat măsuri împotriva sa.
Trebuie să remarc că reprezentanții de la Conferință au fost imparțiali și cum încă sunt membru al bisericii, în final am fost ales odată cu toată lista, pentru a duce la îndeplinire acest mandat.
 
Nu m-aș fi obosit să scriu aceste rânduri dacă întâmplarea de față nu m-ar fi ajutat să înțeleg un concept care pentru mine a fost până astăzi mai degrabă teoretic: fervoarea religioasă!
Nu am putut cuantifica până acum ura cu care a fost crucificat Isus. Nu am înțeles nici demența cu care creștinii erau împinși în fața animalelor înfometate în Roma antică. Nu am priceput nici de unde vine ura creștină, dat fiind că religia hristică îndeamnă la dragoste și altruism. Însă episodul de astăzi, cu oameni aproape în delir, cu venele gâtului umflate și cu fața aprinsă de mânie, m-a ajutat să înțeleg mai bine că religia este 95% emoțională și maxim 5% rațională.
Odată ce rațiunea este subordonată credinței, argumentele nu mai au putere, rușinea își pierde sensul, respectul este uitat iar persoana se lasă cuprinsă în mrejele sentimentelor. Rezultatul: apariția unor  fanatici aparent credincioși care, dacă ar fi trăit în timpul inchiziției, m-ar fi urcat fără urmă de remușcare pe rug, ba chiar ar fi făcut și trei rugăciuni pe genunchi înainte de a aprinde focul.
Noroc că în afară de vreo câțiva extremiști restul bisericii nu a reacționat în nici un fel, așa că sunt viu și nevătămat, pregătit pentru întâlnirea de mâine
 
Nu mai lungesc prea mult relatarea proaspetelor mele impresii, pentru că e sâmbătă după-amiază și e tocmai o oră potrivită pentru somn. Dar înainte de a încheia relatarea mea, dedic prietenilor mei dușmani un vers dintr-o piesă cântată acum vreo douăzeci de ani:
”Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni...!
 
A ști să pierzi cu demnitate este o artă care nu se predă în biserică. Păcat...!

 

Comentarii   

#1 old news....JEAN 04-04-2015 21:46
Nimic nou sub soare.
Acu nu ii putem acuza pe membrii de inteligenta, ci mai mult de ignoranta. Daca citeau atent articolele tale multi dintre ei ar fi rezonat cu acele articole. Sau ....o mare parte dintre membrii te-ar fi considerat complet inofensiv.
#2 Motive de urăSpartan 04-04-2015 22:11
În lumea asta mare oamenii se ceartă pentru avere, funcții sau bani. În plus, ajung să se urască dacă au ceva de împărțit sau dacă sunt jigniți înșelați sau furați.
Însă în mediul adventist ești urât doar dacă gândești diferit. Chiar dacă în timpul celor 6 zile lucrătoare nu ai nimic de împărțit, în ziua a șaptea ești pus la colț dacă îndrăznești să fii altfel.
Mare e ospiciul Domnului, iar o mare parte din cei care-l populează sunt adventiști. Și credeți-mă, o spun cu durere în glas!
#3 Ratiunea si'a facut bagajele si a fugit din bazsCrichton 06-04-2015 02:18
Probabil a plecat de buna voie din cauza ca a vazut cat de mult s'a sucit si s'a schimbat mesajul lui Dumnezeu (ca sa nu'l mai chemam adevar). Sau poate Dumnezeu s'a nimerit sa verifice adventismul si can a vazut ce se intampla i'a zis ratiunii "hai, i'ati ce iti trebuie si pleaca, pentru tine nu mai e loc aici".

Prin asta vreau sa spun ca in biserica advenista nice cei 5% din ratiune nu mai sunt. Poate maxim 1% dar mai mult nu.

De ce? Pentru ca aceasta biserica, aceasta religie nu a reusit sa se adapteze schimbarilor care s'au produs in societate de'a lungul anilor, si mai rau, a fost inghitita de lacomia oamenilor pentru putere si bani astfel incat a devenit mai mult o corporatie multinationala cu scopul de a aduce cati mai multi angajati pentru a'i controla cat mai mult posibil.

A zis bine Gabriel Gabriel: "Sa ne fereasca cerul de "sfintii" care se vad chemati sa-L apere pe Dumnezeu si cauza Lui!"
Asta putem sa o vedem cu ochii nostri in zilele de astazi. Alta religie dar acelasi modus operandi. Oameni care iau cuvintele unui profet si le rasucesc astfel incat sa isi justifice cauza.

Imi vine sa ma intreb. Daca adventistii ar fi avut resursele extremistilor islamici ar fi facut la fel ?
#4 acu.....JEAN 19-04-2015 01:53
Care sunt noutatile? Au aruncat cu scaune la alegeri? Care e deznodamantul? Mergi la comitet in calitate de membru de comitet sau de acuzat?

You have no rights to post comments