PĂRINTE vs. Părinte

Spuneam în articolul trecut că atât de mult au stâlcit oamenii chipul lui Dumnezeu încât l-au modelat după chipul și asemănarea noastră. Îmi dau seama acum însă că m-am înșelat: Dumnezeu este prezentat ca fiind chiar mai rău decât oamenii, deși eu sunt convins că în realitate nu este deloc așa.
Înainte de a intra în subiect vreau să identificăm vinovații, iar pentru asta vă cer părerea pentru a vedea cine sunt aceștia: ateii, comuniștii, evoluționiștii, oamenii de știință sau păcătoșii? Ei bine... nici unii, nici alții! De vină sunt profeții, teologii și actualii pastori care îmbracă minciunile despre Dumnezeu în straie religioase și le vând apoi sub formă de doctrine pentru fraieri, pentru ca lor și numai lor să le meargă bine pe spinarea noastră.
Da, ei sunt principalii vinovați, iar pe locul doi toți cei care îi ascultă și iau de bune spusele lor, fără a gândi, fără a cerceta și fără a trece prin filtrul rațiunii vorbele goale rostite de la amvoane.
 
Nu vreau să fac senzație cu niște cuvinte fără acoperire, așa că vreau să vin înaintea voastră cu niște dovezi izvorâte din realitatea înconjurătoare. Mai precis, din relația părinte – copil, așa cum se crede că este ea viciată de mii de ani de păcat, dar care încă funcționează în majoritatea cazurilor în care părinții sunt responsabili.
Pentru a face acest demers m-am decis să compar PĂRINTELE - adică pe Dumnezeu, cu părinții noștri fizici. Dar cu ce fel de părinte, poate vă întrebați? Am găsit un răspuns: cu cel mai bun părinte omenesc! De ce? Pentru că și despre Dumnezeu se spune la fel: că este cel mai bun, cel mai iubitor, cel mai generos, cel mai... cel mai...! Așa că gândiți-vă acum la cel mai bun tată pe care îl cunoașteți și hai să trecem mai departe!
Notă: Nu mă refer la relația părinte – copil mic ci la relația dintre un părinte și copilul major, care deja este independent de părinții săi.
 
1.  Timpul. După mintea teologilor (adventiști, mai ales), Dumnezeu are pretenția ca o perioadă de 24 de ore dintr-o săptămână să fie privită ca fiind sfântă. Lăsând la o parte că timpul este relativ și chiar și pe această planetă Sabatul ține vreo 48 de ore vă invit să detaliem pretențiile divine, așa cum sunt ele predate de pastorii noștri, comparându-le cu dorințele părinților trupești:
- Ce zic pastorii: acest timp trebuie să fie păzit cu strictețe și  petrecut cât mai mult în ”Casa de rugăciune” sau  la ”Casa Domnului”. Probabil că Dumnezeu nu mai este omniprezent și în Sabat și trebuie căutat după Google Maps, tastând „Biserica Adventistă  _ _ _ _ _ _”, altfel e păcat!
 În schimb, nu am auzit de vreun părinte care să-și oblige fiul sau fiica, sub amenințarea cu blesteme sau cu dezmoștenirea, să-l viziteze la fiecare sfârșit de săptămână, strict de la apus și până la apus. Nu, părinții noștri nu vin cu astfel de obligații legiferate și însoțite de pedepse aspre dacă nu sunt respectate. Ei nu cer timp, ci mai degrabă oferă! Merită să nu fie uitați și ferice de copiii care întrețin relații frumoase cu părinții lor. Dar una e să-i bagi în seamă de plăcere și alta e să o faci din obligație!
Este adevărat că atât Dumnezeu cât și părinții noștri trebuie incluși în agendele noastre și sigur se bucură atunci când sunt sunați (telefon sau rugăciune), când li se cere sfatul sau când sunt vizitați (fizic sau prin meditație și timp pus deoparte). Dar nu la comandă, fără chef sau fără tragere de inimă, doar pentru că „așa trebuie”!
 
2. Impozit pe venit. Nu am auzit de vreun părinte responsabil, iubitor și pe deasupra putred de bogat care  să instituie un impozit de 10% din venitul copiilor săi pentru  ca aceștia să-i dovedească recunoștința pentru ceea ce au primit moștenire. Și mai ales, nu am auzit de astfel de cazuri în care părinții să ceară bani copiilor pentru ca unul din frați, în loc să muncească să fie plătit pentru a fi un fel de intermediar între părinte și ceilalți copii.
Orice părinte care ar avea astfel de pretenții ar fi imediat aspru catalogat și pe bună dreptate, deoarece ar fi ceva contrar iubirii paterne. Reversul însă există, adică sunt milioane de părinți pe lumea asta care sacrifică totul pentru copii  pentru a le da un start în viață, și chiar după aceea, deoarece nu pot trăi altfel. Dragostea îi face să se comporte așa.
În schimb, Dumnezeul prezentat de către pastorii noștri este foarte pretențios, deși are tot aurul din lume:
- o parte din zece este a lui, fără doar și fără poate, altfel va aplica biciul maleahic și va închide robinetul cu subvenții.
- dacă este posibil, nu refuză nici a doua zecime... așa, ca de la fiu la Tată.
- obligatoriu (deși sună absurd să ceri cadouri) trebuie să primească și daruri: de bunăvoie, de mulțumire, de Sabatul XIII, pentru misiune... etc.
- are o casă de vacanță pe Terra ca să petreacă week-end-ul cu copiii, dar pentru întreținerea ei nu folosește banii din impozit, ci vrea alți bani, puși în alt cont, grijuliu la detalii mai ceva decât contabilul de la firmă.
 
3. Obligația de a lucra. Da, cam așa ar sta lucrurile: părintele super-ocupat are pretenția ca copiii săi să lucreze pentru el măcar câteva ore pe săptămână, deși el are timp, putere și bani ca să rezolve singur orice problemă. Ați auzit că ar exista vreun astfel de caz pe undeva? Eu nu!
În schimb am văzut nenumărați părinți care lucrează ei pentru copiii lor, îi ajută, îi sprijină și se bucură să le fie de folos. Motivul este același enunțat mai sus: își iubesc copiii!
În schimb, Dumnezeul teologilor ne trimite pe noi să lucrăm în dreptul Său!
- trebuie să ducem Evanghelia în lumea întreagă, deși dacă ar vrea s-ar descoperi personal oricărei ființe de pe planeta asta.
- trebuie să avem grijă de săraci, văduve și orfani. Nimic rău în asta, dar pastorii noștri se încurcă în vorbe explicând de ce NU FACE Dumnezeu nimic, atunci când milioane de copii mor de foame, dar noi trebuie să simțim cu ei.
- trebuie să slujim benevol la casa Domniei Sale (mă rog, nu chiar toți... pentru că are și niște fii speciali care lucrează contra cost, fiind subvenționați din impozitele noastre).
 
4. Necesitatea rugilor fierbinți. Părinții trupești oferă: bani, haine, mâncare, cadouri, etc., copiilor lor până la maturitate și câteodată și după aceea. De cele mai multe ori benevol, fără a aștepta ceva în schimb și fără a avea pretenția să fie rugați în mod repetat. Se bucură dacă primesc în schimb o îmbrățișare și un „mulțumesc”, dar cea mai mare bucurie a lor este să ofere.
Dar la Dumnezeu nu este așa. Conform teologiei biblice, Dumnezeu trebuie implorat, trebuie să fie curtat cu rugăciuni repetate, rostite în genunchi, cu mâinile împreunate și cu ochii închiși. Însoțite, evident, de o credință măcar de dimensiunea unui bob de muștar.
Altfel...nu se poate; nu ceri, nu primești... chiar dacă ești în pericol de moarte. Și dacă nu mă credeți, uitați-vă la jurnalul de seară când se vorbește despre vreo țară din lumea a treia.
 
5. Dorința de slăvire. Din câte am auzit eu prin biserică de zeci de ani, Dumnezeu trebuie preaslăvit, trebuie glorificat, dorește laude, cântări, poezii, fanfare, orgi, coruri... etc. . Dorește spectacole grandioase, declarații oficiale, osanale și ploconeli.
În schimb, tații și mamele noastre dau dovadă de mult mai multă modestie. Bucuria lor cea mai mare vine atunci când fiul sau fiica reușesc să ajungă să fie fericiți și împliniți. În schimb, dragostea copiilor lor pentru ei este răsplata lor cea mai de preț, dar niciodată un părinte nu va cere copiilor sau nepoților organizarea vreunui cenaclu Flacăra.
Ei au bun simț, și sunt convins că Dumnezeu are și mai mult tact; dar teologii noștri așa ni-l prezintă, ca pe un Ceaușescu avid de aplauze, laude coruri și osanale.
 
6. Administrarea iertării. Ce se spune de la amvoane despre Dumnezeu? Că nu poate ierta fără jerfă, fără sânge. De aceea a trebuit ca milioane de animale să fie sacrificate pe altare, tot pentru asta a trebuit ca Hristos să fie crucificat. Dumnezeul creștin are o problemă și una mare de tot: poate să facă orice, dar să ierte fără a vedea sânge crud, pur și simplu nu poate!
Câți dintre voi a trebuit să tăiați un miel atunci când ați greșit în fața părinților voștri?
Câți dintre voi, cei care sunteți părinți, ați cerut copiilor voștri să sucească gâtul unei turturele pentru a le trece cu vederea greșelile?
Și câți dintre voi credeți că e normal ca un frate mai mare să moară, pentru că tata nu îl poate ierta altfel pe fratele mai mic, fie și pentru că a mâncat o vișină din pom atunci când i se spusese că nu are voie?
Dacă voi puteți fi iertați fără necesitatea vărsării sângelui, dacă voi puteți ierta fără a cere o viață în schimb, de ce credeți atunci că Dumnezeu este mai rău decât voi și că nu poate altfel?
 
7. Judecata pentru greșeală. Există greșeli, cu toții le facem, chiar împotriva fraților sau părinților noștri. Și câteodată trebuie să plătim pentru ele, dar odată ce am plătit, suntem achitați. Un părinte poate aplica o pedeapsă pentru un comportament îndărătnic, dar o face pentru îndreptare, nu pentru răzbunare!
Ce face însă Dumnezeul Apocalipsei, dacă dăm crezare pastorilor noștri? Pedepsește, doar de dragul ideii că trebuie să fie drept. După ce păcătosul moare, el este înviat pentru a-și primi pedeapsa, de parcă nu ar fi îndeajuns că nu va fi primit în Edenul veșnic. De ce? Că așa vrea Dumnezeu, ca să arate că este Sfânt și Drept!
 
Dragii mei, v-am oferit șapte paralele între comportamentul părinților noștri și ceea ce se spune despre Părintele ceresc din care reiese că tații și mamele noastre oferă mai mult și cer mai puțin decât Dumnezeul adventist al bisericilor noastre.
Recunosc, a spune acest lucru pare o blasfemie, dar nu vă îngrijorați în ceea ce mă privește, pentru că eu nu cred că popii noștri au dreptate. Nu, Dumnezeu nu poate fi mai puțin iubitor decât părinții noștri, ci teologia cu care am fost îndoctrinați ani de-a rândul, de la Facere la Apocalipsa este greșită. Dragostea oferă - nu cere, se jertfește – nu cere jertfe, pedepsește pentru îndreptare și nu pentru răzbunare, nu pune impozite și nici nu sigilează arbitrar timpul. Nu pretinde servicii neplătite, poate ierta necondiționat și nici nu cerșește laude și osanale.
Dacă ați crezut altfel aceste lucruri până acum, nu v-ați închinat Dumnezeului dragostei, ci unei icoane a lui Dumnezeu, pictată după chipul oamenilor și după interesul preoților, episcopilor și pastorilor din toate timpurile. Pentru că dacă un părinte omenesc poate face aceste lucruri, cu atât mai mult le poate face și Dumnezeu.
 
Acesta este adevărul, căutați să-l înțelegeți pentru a vă bucura sufletele. Sabat binecuvâtat și o săptămână plină de împliniri și dragoste să aveți. Amin!”

Comentarii   

#1 Recunoștință vs RecunoaștereNg 02-05-2015 21:52
Conform programului de studiu personal avem propus pentru săptămâna următoare cap.19 din Viața lui Isus cu titlul ”La fântâna lui Iacov”

Întrebarea din acest capitol existentă în setul de întrebări de la începutul volumului de Studii Biblice pentru majori este formulată astfel: ”După ce însetează Răscumpărătorul nostru?”

Răspunsul este ușor de găsit și arată astfel în traducerea pe care o am eu în format electronic: ”Răscumpărătoru l nostru ÎNSETEAZĂ după RECUNOȘTINȚĂ. El flămânzeşte după simpatia şi iubirea acelora pe care i-a răscumpărat cu sângele Său. El aşteaptă cu o dorinţă de nespus ca ei să vină la El şi să aibă viaţă. După cum mama aşteaptă zâmbetul de RECUNOAȘTERE de la copilaşul ei, care este un semn că inteligenţa se dezvoltă, aşa şi Hristos caută să vadă expresia de iubire recunoscătoare, care să arate că viaţa spirituală a început în suflet.”

Din dicționar înțeleg că cele 2 cuvinte au sensuri diferite, dar în acest citat sunt amestecate. De fapt, primul impuls a fost că răspunsul se află strict în prima propoziție.

Dumnezeul zugrăvit de asocierea între formularea întrebării și conținutul propoziției este exact cel pe care îl contestă Adi în articol.

Rog pe comentatorii de aici să verifice traducerea și aș fi recunoscător, deoarece bănuiesc existența unei erori.
#2 Roland Mo față în față cu reacțiuneaSpartan 02-05-2015 23:20
Roland dragă,

Datorită eforturilor tale considerabile de a ne conștientiza că mergem pe un drum greșit și pentru că te străduiești să ne arăți calea cea bună, sunt convins că vei avea pregătită în ceruri o vilă superbă drept mulțumire.
Problema ta însă este că nu o vei vedea niciodată, pentru că e prea mult pentru tine, tu vrei de la viață doar o colibă.
De unde știu asta? Păi aici, în viața asta terestră, te mulțumești să faci copy-paste după gândirea altora, chiar dacă aceștia sunt autori ai unor cărți biblice.
Caut cu lumânarea o idee personală, un gând propriu și nu găsesc: ești doar portavocea unora, vorbești... dar de fapt vorbesc cuvintele lor prin tine.
Aștept să mă contrazici, poate aud și eu ceva original, nu numai texte biblice și citate din EGW.

Nu văd, nu aud, nu gândesc... dar vorbesc. Mă cheamă Roland Mo!

#3 bun de tot...realistul 05-05-2015 18:22
Nu pot sa zic nimic mai mult ,decat ca si de data asta articolul tau atinge corzile cale mai sensibile ale umanului in analogia cu calitatile parintelui ceresc. Este un mare adevar ca bisericile ne livreaza un dumnezeu fals.Rusine !!!
#4 Șandramaua se fisurează...Spartan 05-05-2015 19:26
Realistule,

Cade șandramaua ideologică a bisericilor de toate culorile. Dumnezeu musai trebuie prezentat ca un tiran, astfel încât de frică să bagi mâna în buzunar.
Două sunt metodele de lucru ale bisericilor: biciul și zăhărelul! Așa este zugrăvit și Dumnezeu; pe de o parte se spune că este iubitor și că pregătește vile de lux în Paradis, iar pe de cealaltă parte este descris ca un judecător de neclintit, care nu trece cu vederea nici cel mai mic păcățel dacă nu este șters cu sânge.

Vă invit pe toți să fiți atenți în predicile de la amvoane la această alternanță între blesteme și promisiuni!
#5 pacatul facut cu voia nu este doar o GRESEALAbeniamin 06-05-2015 15:51
Spartan

""Există greșeli, cu toții le facem, chiar împotriva fraților sau părinților noștri. Și câteodată trebuie să plătim pentru ele, dar odată ce am plătit, suntem achitați. Un părinte poate aplica o pedeapsă pentru un comportament îndărătnic, dar o face pentru îndreptare, nu pentru răzbunare!""

Ai dreptate in foarte multe cazuri , in alte cazuri ai doar o perspectiva gresita ,si in cateva cazuri esti complet in afara subiectului si uneori chiar ridicol.

In afirmatia de mai sus , afirmi ca toti gresim . Da este adevarat , insa nu toate "greselile " sint doar greseli .

1 Ce faci cand ai omorit pe cineva dintr-un motiv sau altul?
2--ce faci cand printr-o minciuna spusa (marturie falsa) cineva este bagat la inchisoare sau sufera o mare pierdere?
3--ce faci cand cineva prin comportamentul lui "gresit" violeaza nevasta si fetele cuiva si le maltrateaza ?
4-- ce faci cu liderii biserici advente care perpetueaza minciuna ca daca nu le dai zecime il furi pe Dumnezeu ?

Sint o sumedenie de alte exemple , pe care nu le poti numii doar greseli , ci sint fapte grave , .
Tu chiar crezi ca aceste fapte grave dumnezeu si noi trebuie sa le iertam doar ca faptasul zice din gura (ca doar nu-l doare gura) ca ii pare rau si isi cere iertare cand este prins ?

Ce parere ai tu despre un judecator care este doar plin de iubire si iarta pe toti criminalii ce ajung in fata lui, criminali ce isi cer iertare chiar si varsind rauri de lacrimi ?

Cand se aplica dreptatea (justitia) de ce unii numesc aceasta --razbunare ?

Nu crezi tu ca un astfel de judecator care iarta pe toti ar fi un judecator nebun si nu doar ne-drept ?

Indiferent in ce fel de dumnezeu crezi ; teist , deist sau "baza existentei a tot ce exista " , daca acest dumnezeu este doar IUBIRE si nu este si DREPT , este doar un dumnezeu de paie facut dupa inima ta , inima despre care ISUS , spunea ca este plina de tot felul de faradelegi si foarte inselatoare.

Efectul psihologic al SINGELUI varsat , adica o viata sacrificata de dragul cuiva , cand acest fapt este bagatelizat , demonstreaza ca cel ce face aceasta nu este crestin si nu intelege esenta crestinismului .

Jertfa lui Isus cand este inteleasa si aplicata in viata ta , are puterea sa-ti curete CONSTINTA de vinovatie si sa te transforme intr-un om nou ,
Edi , candva numea acest fapt ;-RASCUMPARARE PSIHOLOGICA.

Viata oamenilor devine handicapata psihologic si cu efecte in imbolbavirea trupului , tocmai pentru ca fara aceasta rascumparare psihologica prin jertfirea lui Isus , acesti oameni nu pot singuri sa-si curete constinta de vinovatie si efectele pacatelor din viata lor.

Miracolul asa zisei -nasteri din nou- este o realitate pentru cei ce sint IN CHRISTOS .
Omul NOU , dorit de toate filozofiile lumii , nu se poate obtine decat prin aceasta NASTERE DIN NOU , rezultata din acceptarea jertfei lui ISUS .

O constinta incarcata cu vinovatie nu poate fi vindecata doar prin a zice :--imi pare rau de ce am facut si promit sa nu mai fac !

Dumnezeu devine un TATA IUBITOR doar pentru aceea ce sint acoperiti de jertfa lui Isus .

Se pare ca tu inca nu ai inteles acest mare adevar , zis de Isus :
""eu am venit sa-mi jerfesc viata pentru rascumpararea multor oameni "

Deocamdata esti in situatia lui Petru cand a zis:

""fereasca Dumnezeu sa se intimple asa ceva, "

Esti om bun , imi esti simpatic , esti plin de zel si dorinte de mai bine , insa refuzi exact ceea ce ar putea sa-ti aduca pacea si linistea sufletului incarcat de povara pacatelor pentru care tu sti bine ca nu poti plati doar cu un ;--"imi pare rau --iarta-ma ".

Constinta ta incarcata de vinovatie striga dupa un SALVATOR si tu iti inchizi ochii la ceea ce EL a facut PENTRU TINE .

Multe carari par bune omului insa nu toate duc la viata.
#6 ....beniaminNecunoscutul 06-05-2015 16:13
Beniamin , observ de-a lungul timpului o INCONSECVENTA in ideile tale expuse, inconsecventa care cred ca te-a caracterizat in viata .
#7 prietenul bun la nevoie se cunoastebeniamin 06-05-2015 17:16
Necunoscutul

S-ar putea sa ai dreptate , si daca ma gandesc bine , uneori observ si eu acest lucru.
In unele cazuri , cand le "vad" ma corectez ,insa pe altele nu le vad , si deci nu am cum sa ma corectez.

As aprecia ajutorul tau in aceasta directie.
Daca ai ceva specific in minte , chiar te-as ruga sa ma informezi .

Nu am nici o problema sa-mi corectez inconsistentele in modul de gandire.
#8 felicitari beniaminOM-crestin 07-05-2015 20:06
beniamin a punctat foarte bine, as fi vrut spune si eu ceva asemanator de ami multa vreme dar m-am aptinut ptr ca nu doresc sa dernajez dat fiind ca majoritatea au aceiasi concluzie cu cea expusa de spartan.

Eu nu as putea crede in Hristos. daca experienta persoanla nu m-ar fi convins intim de stringenta necesitate de Hristos. Adi T, este nascut in familie de adventist, fie el si eronat (adventistu), datorita aberatiei dogmei adventiste , individual este frate in Hristos cât timp crede in El. Asadar; Adi T si ca el majoritatea celor asemeni lui, sunt nascuti intr-un cadru santos, pe spatele sau se afla rugaciune din pruncie, nu-i lucru de nimic, ptr ca astfel Adi T fiind nascut in acest cadru el nu-a trecut , nu-a gustat si consecintele pacatului, nu, nu doar suferinta ci si distrugere genetica care o viata întreaga te chinuie, te distruge când iti este lumea mai draga. Prin urmare, Adi T, este un personaj care nu are nevoie de doctor, ptr ca el nu isi vede la justa valoare slabiciunile si ce este mai grava; nu pricepe calitatea neghinei semanata in el (genetic), care-i va da lovitura de gratie când nici nu se asteapta.

L-am luat pe Adi T doar ca exemplu, dar pe acest site majoritatea au aceiasi problema. Peste care se adauga deceptia generata de aberanta dogma adventista dar nu numai, ptr ca majoritatea prezinta doar un zeu sângeros, capricios, pe care niciodata nu-l poti multumi, acum te mântuie peste cinci minute te-a lepadat, cea ce foarte bine observa si subliniaza si Adi T. Apreciez sinceritatea decât fatarnicia ce abunda mai ales in rândului clerului, care iti vorbeste de Hristos , dar in realitate ei nu mai cred in El. Dar vreau sa spun raspicat un lucru; Nimeni sa nu viseze, bucure cum ca un Adi T, nu este mântuit deoarece pune Jertfa Domnului Iisus Hristos sub semnul întrebari, nu cred ca este întâmplatoare aparitia acestui segment iesit din sânul biserici, mie mi-a vorbit mult mai multe si de adâncime imensa constatarile facute si pe acest blog, Daca Adi T nu exista trebuia inventat, ma refer la segmenu acesta.
#9 un PSOM-crestin 07-05-2015 20:29
Imi aduc aminte de o discutie dintre E.C si S.P, in care E.C a facut o remarca constatata si de mine, dar care m-a uimit. Spunea E.C, ca in istoria crestinismului doar Luther si Pavel au înteles la justa valoare Sfâta Evanghelie, nici eu nu am descoperit un alt teolog care sa aibe curaj expune Adevarata Sfânta Evanghelie, decât pocita dupa chipul si asemanarea lor. Am mai observat si la S.P, multe sublinieri cu curaj si de profunzime princ are a reflectat Adevarata Sfânta Evanghelie. Am o oarecare parere de rau de E.C, putea fi un mare teolog daca nu-o lua pe aratura si inca rau de tot. Dealtfel ca multi alti E.C este victima aberatiei dogmei. Are multe observati demne de retinut complectat de o vasta cultura, cultura care ma tem ca a asimilato din perspectiva care o si expune. Mai am o observatie privitor la E.C, am vizionat ceva predici mai vechi, comparând cu E.C zilelor noastre... se poate observa o mare diferneta, cel de azi este de minim zece ori mai incorenet, se observa o ameteala babana la el
#10 coorect om crestin !!!realistul 07-05-2015 21:30
Bine ai zis''Daca Adi T nu ar fi existat,trebuia inventat''.Sute si mii de oameni a destupat la minte acest om,care vorbeste ce gandeste si vorbeste vorbele lui,nu foloseste limba de lemn azs,care ne duce la disperare.Pe mine a reusit sa ma scoate de la incubator ,si sa ma hranesc singur,altii urmeaza la rand... Domnul sa aibe mila de el si sa-l ocroteasca !
#11 pt noi toticredulul 10-05-2015 22:25
".....vreau să identificăm vinovații, iar pentru asta vă cer părerea pentru a vedea cine sunt aceștia: ateii, comuniștii, evoluționiștii, oamenii de știință sau păcătoșii? "


Conceptul stupid al dumnezeului sangvin,razbuna tor,poruncitor, avid de laude.....etc,n u este din vina pastorilor sau al preotilor actuali sau trecuti.Vina lor este ca au perpetuat un concept gresit fundamental pe care Isus Hristos l-a darimat pina la temelie.
Baza gresita a fost pusa din vechime de poporul iudeu(sau mai bine spus de conducatorii lor)
Citind articolul tau parca i-mi trecea prin fata tot VT.
Apoi a venit Hristos si a darimat TOT.
Si mai grav este ca pe cind nici norii care il invaluisera pe Hristos la inaltare nu sau risipit ,dragii de urmasi ai Sai au inceput incet incet sa recomstruiasca ce darimase EL.
Cu poticnelile inerente am ajuns in situatia de astazi cind vorbim ca Dumnezeu este DRAGOSTE ,dar........urm eaza articolul tau.
#12 re-realistuOM-crestin 11-05-2015 22:50
cred ca gresesti si mai rau, ca cazi din lac in put, adica ai reusit iesi din carapacea cultului si intri in alta si mai rea. Cât timp ti se deschid ochi doar in urma unor teze expuse fara sa ai o proprie experienta a fiecarui concept expus... eu cred ca tot in dogma-ratacire persisti. Adi T, ti-a dat doar definitia, la fel si cultele doar definitia trebuie sa ti-o dea dar, lumea are nevoie de mai mult de certitudini.. iar tu o ai de la A.T, cea ce este complect gresit a o asimila.
#13 pt om crestincredulul 12-05-2015 21:18
Atentie faci confuzie inte realistul si credulul,probab il esti prea atent la "spusele" lu rolica.


Ti-ai creat o opinie despre mine fara sa cunosti personajul.
Cred ca multi dintre cei care posteaza pe aici i-si folosesc propriul intelect pt opiniile lor.
AdiT doar ne"stirneste"sa ne folosim "aparatu"de deasupra gitului.

You have no rights to post comments