Pastorul, confesionalul și abuzul

Din timpuri imemoriale există în bisericile istorice obiceiul spovedaniei. Și tocmai pentru că practica aceasta are o vechime îndelungată, în aceste biserici s-a ajuns ca ea să fie foarte bine reglementată, din punctul de vedere al relației dintre preot și enoriaș. Concret, este vorba despre asigurarea secretului confesional, condiție esențială pentru ca un păcătos să-și poată deschide sufletul în fața duhovnicului său.
Poate că sunt doar legende, dar circulă povești conform cărora au existat preoți care au preferat să meargă la închisoare sau să suporte alte consecințe dure, pentru că au refuzat să divulge secretele care le-au fost împărtășite. Mulți interlopi ai lumii acesteia ar fi dorit să cunoască faptele pe care le cunosc duhovnicii din biserici, dar se pare că majoritatea dintre ei nu-și pătează onoarea pentru a hrăni ambițiile deșarte ale altora.
Nu știu sigur ce spune legislația românească despre acest aspect dar am înțeles că prin alte state mai evoluate taina spovedaniei este apărată de lege asemenea secretului profesional din alte domenii, dovadă că oamenii deștepți înțeleg că nu e bine deloc să te joci cu sufletul omului.
Se pare însă că la noi civilizația încă nu a ajuns în totalitate... doar trăim în România, iar acest lucru ne ocupă tot timpul!
 
Poate că nu aș fi scris despre acest subiect dacă în comunitatea mea nu ar fi avut loc un astfel de abuz, despre care am povestit și în ultimul articol. Când am judecat la rece evenimentele, a ieșit la iveală că după înaintarea scrisorii de retragere, pastorul bisericii, însoțit de către o altă persoană a discutat cu vinovatul. Nu cunosc detalii, dar reiese că în această discuție persoana vinovată a mărturisit că este adevărat, fapta a fost săvârșită.
Ce a făcut pastorul cu această informație? Nu numai că nu a ținut-o pentru el, în virtutea secretului confesional, ci a prezentat-o comitetului ca fiind argumentul suprem pentru ca vinovatului să nu i se citească în comunitate cererea de retragere, ci să fie supus acțiunii de excludere prin vot. Scenariul sună cam așa: pastorul vine la păcătos (sau invers, nu e nici o deosebire), iar acesta, cu vorbe măiastre convinge victima să recunoască fapta. După ce reușește acest lucru și dacă a avut tupeul să meargă și cu martori din comitet, urmează schimbarea la față: uită să spună poezia polițiștilor americani (ceea ce declari poate fi folosit împotriva ta) și folosește mărturia păcătosului pentru ca biserica să aibă dovezi clare pentru a-l pedepsi.
 
Nu este un capăt de țară evenimentul din biserica mea pentru a-l aduce în atenția voastră. Prezint aceste fapte pentru că am semnale că este o practică frecventă în BAZȘ. Deoarece la noi nu există tradiția spovedaniei, mulți pastori fie  nu știu ce trebuie să facă cu secretele enoriașilor, fie nu pot să-și țină gura. Mai degrabă ei se transformă în păstori blânzi nu pentru a îndulci amarul păcătoșilor, ci pentru a strânge probe. Iar când acestea sunt consistente, urmează atacul: ședință administrativă și excludere (eventual, cenzură!)
Dacă vinovatul are noroc, informațiile confidențiale rămân la nivel de comitet din care se scurg doar „pe surse” către neveste și apropiați. Dar există și cazuri în care confesiunea ajunge la cunoștința întregii biserici, apoi mai trebuie ca bomba să fie detonată: o frază bine țintită este de multe ori suficientă, apoi mulțimea votează în delir pedepsirea păcătosului, fiind mințită că prin asta face voia lui Dumnezeu.
 
Nu știu dacă este adevărat sau nu, dar am auzit despre un caz în care un student la ITA a mărturisit capelanului că are o problemă ( tutun, băutură... ceva de genul acesta). „Secretul” a fost atât de bine păzit încât a ajuns direct la Consiliul Profesoral, iar studentul respectiv a fost exmatriculat.
Altă situație asemănătoare ar fi despre o elevă adventistă care a mărturisit că nu mai este virgină și care a trebuit în final să se transfere la alt liceu, deoarece toată școala aflase despre acest lucru. Repet, nu am certitudinea că aceste povești sunt adevărate (dacă știți ceva concret, spuneți) dar sunt mari șanse ca cel puțin câteva astfel de evenimente să se fi petrecut cu adevărat.
Cauza: excesul de zel al unor pastori care cred că onoarea bisericii este mai prețioasă decât sufletul unui păcătos care avea nevoie de ajutor.
 
Concluzie firească:
Dragi păcătoși (evident, cu toții suntem păcătoși, începând cu subsemnatul), să nu vă pună cumva D....uhul să vă mărturisiți păcatele pastorului vostru, pentru că habar nu aveți ce vă așteaptă. Știu că de multe ori simțiți nevoia să vă descărcați sufletul că aveți nevoie de un umăr pe care să plângeți, de o persoană care să vă ajute, de un specialist care să vă consilieze.
Bine ar fi și normal ca pastorul vostru să aibă aceste calități și să vă fie de folos atunci când treceți prin crize. Dar am semnale că foarte puțini pastori adventiști au fost instruiți să administreze cum trebuie taina spovedaniei (recunoaștere, confesiune... cum vreți să-i spuneți). Mai degrabă au fost învățați să folosească bâta vicleniei, pentru a culege probe împotriva păcătoșilor, nu să-și folosească talentele pentru a alina vinovăția păcatului.
Sunt sigur să sunt și păstori adevărați, care știu să asculte mult și să vorbească puțin (sau deloc), așa cum ar trebui. Dar la fel de sigur sunt (și s-a dovedit că am dreptate) că cei mai mulți pastori adventiști se cred eroi dacă dau pe față păcatele enoriașilor, punând mărturia lor drept dovadă pentru administrarea disciplinei. Încă odată se dovedește adevărată vorba care spune că lupul a devenit păstor la oi.
 
Vă doresc să nu treceți prin așa ceva, dar dacă doriți ca intimitatea voastră să nu devină publică aveți grijă în fața cui vă deschideți sufletul, fabrica de popi de la Cernica nu are în programă și administrarea secretului confesional!
Aveți grijă de sufletele voastre!

Comentarii   

#1 DezmințireSpartan 11-06-2015 13:38
Am primit din partea capelanului de la ITA Cernica un comunicat prin care mi se spune că în ultimii 6 ani, timp în care domnia sa a ocupat acest post, nu s-a întâmplat ca vreun student să fie exmatriculat în urma unei istorii asemănătoare cu cea descrisă în acest articol.
Nu vreau să fac acuzații nedrepte și repet pentru a treia oară că informația despre acest caz este veche și a parvenit din surse neverificate, deci încă odată vă rog să o tratați cu rezervă, este posibil să fie doar un mit urban. Dacă știți despre vreun astfel de caz vă rog să interveniți printr-un comentariu.
#2 Corcor 11-06-2015 14:28
Da este foarte adevarat , marea majoritate a "predicatorilor " fac marea greseala de a raspindi cu foarte mult zel orice imformatie s-au stire membrilor . La fratii nostri catolici secretul spovedaniei estre foarte strict , nici politia s-au organele de ancheta nu pot obliga un preot sa divulge ceca.. Avem foarte multe lucruei de invatat de la ei.
#3 Spovedanie interioaraCrichton 11-06-2015 15:26
Daca ai ceva care te apasa pe suflet si vrei sa'i spui cuiva cat mai repede deoarece numai asa poti avea o inima linistita, sfatul meu este sa te duci intr'o camera goala si sa incepi sa iti expui problemele. Asta eu o numesc 'conversatie cu dumnezeu'. Cu toate ca este o conversatie in sens unic si dumnezeu nu iti poate da un raspuns imediat, dar macar la sfarsit, cand iesi din camera, poti pleca cu o inima usuara stiind ca macar ai spus cuiva ce te apasa.

Nu e nevoie de preot sau pastor. Ah, vrei sa fie si cineva care sa iti dea un sfat ? Exista psihologi pentru asta, sau fa'ti un cont pe un forum pe internet unde nimeni nu poate sti cine esti cu adevarat, esti doar o persoana care prezinta o problema si incearca sa caute un raspuns sau o solutie.
#4 Din prea multa dragoste?credulul 12-06-2015 22:59
Cauza principala nu este excesul de zel ci pt ca asa sint invatati ei pastorii dar si noi membri,la baza fiind,prea mult EGW,prea mult din zicerile apostolilor(ex. -"l-am dat pe mina satanei"),si prea putin sau de loc din indemnurile lui Hristos.
Alta cauza ar fi spiritul de birfa ce "anima" neamul romanesc.
#5 despre "spovedanie"Necunoscutul 13-06-2015 17:36
Da, am istoria personala...am fost nascut,crescut si trait pana pe la 40 de ani cu credinta ortodoxa. Apoi penstru ca imi urmam sotia la BAZS de multi ani,(in care ani am devenit prieten bun - am crezut eu - cu mai multi membrii azs) fara insa sa traiesc dupa "ghidul advent".La un moment dat am fost intrebat daca n-asi vrea sa ma botez.Am replicat ca nu am citit nici macar Biblia niciodata, sau vre-o carte a EGW nu am dechis. Mi s-a spus ca nu e nici o problema,mantui rea este un proces de-a lungul vietii... dar vine Domnul curand si ei cred ca nu e bine sa ma gaseasca nebotezat(adica in registrul bazs) Am acceptat,(cu toate ca sotia a fost impotriva) am fost botezat,insa viata nu mi-am schimbst-o si in afara faptului ca nu calcam sabatul, traiam viata ce o cunosteam alaturi de restul familiei. La vre-o 4 ani de la botez,sotia mi-a spus ca nu e bine sa raman membru atata timp cat continui sa beau bere si vin, si asta cand doar in ocazii,nu zilnic.(Un exemplu??? Unul din prietenii ce mi-i facusem in biserica AZS, al carui tata fusese la un moment dat presedintele Uniunii...xxx de cate ori ma invita pe la el, beam palinca romaneasca buna..sau un pahar doua de vin "adus cu greu de la Romania":) Dupa un timp de gandire, am hotarat sa intreb pe unul din prietenii(care era si prim prezbiter al bisericii) ce-mi devenise si frate in urma botezului, si mi-am deschis sufletul la el. N-au trecut nici 24 de ore si am fost sunat de pastor, care si-a exprimat dorinta de a ne vizita acasa...am acceptat si pastorul a venit cu inca 3 frati(prezbiter ii si prim diaconul) Bineinteles ca aveam pregatita cererea de retragere si dupa un timp de rugaciune si conversatie,in care eu am recunoscut "pacatele mele" le-am inmanat cererea mea, crezand ca v-a fi acceptata precum au pretins:"o vom prezenta comitetului si iti vom comunica. Urmatorul Sabat, am avut surpriza sa fiu supus interogarii "publice" in fata intregii comunitati,asup ra pacatelor ce le faceam, si bineanteles EXCLUS. Deci asta este "experienta"mea despre excomunicare.
#6 Nu e poveste ! mi-am consultat avocatul ...iluminatul 14-06-2015 12:07
Pentru toti cei implicati si abuzati pe tema spovedaniei le recomand sa apeleze la articolul 196 din Codul Penal :

Capitolul II
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI
Art. 196
Divulgarea secretului profesional
Divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredinţate, sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei ori funcţiei, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Detalii: http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-196-cpen

Avocatul mi-a spus ca atata vreme cat termenul ”preot , pastor, arhiepiscop, evanghelist , ” nu constituie excepti(e)i la acest articol de lege , se intelege ( se poate argumenta prin natura functiei sau profesiei ) ca orice angajat al unei institutii , fie ea si bisericeasca ,se subordoneaza direct legii civile sau penale .

Asadar mai ramane o triunica intrebare ?

Meseria pe pastor ce reprezinta ? O functie sau o profesie ?.O vocatie ?.....Voi cei abuzati, ce credeti ?

...Sa ne arate cartile de munca :-x sau statul de plata :lol:

Asa ca, domnule Necunoscutul , nu v-ar strica niscai compensatii materiale din ”saracia” preoteasca !!

Si inca un amanunt ! Avocatul mi-a sugerat ca toate intalnirile de comitet sau cu pastorul , pe teme de ”disciplina” bisericeasca trebuiesc inregistrate audio sau video ! ..in caz contrar aveti dreptul sa nu dati curs invitatiei dumnealor !

Laicii ar trebui sa aiba un regulament/docu ment al abuzatilor cu substrat religios! Si sa fie in stare sa-i reprezinte gratuit pe cei care nu-si permit financiar sa-si angajeze un avocat :eek:
#7 TribunalulNg 14-06-2015 22:53
Procedura disciplinară larg răspândită și folosită este abuzivă, invazivă, etc. Este moștenită din vremuri comuniste sau mai vechi, când erai chemat în fața secretarului de partid și a colegilor de muncă, și ei membrii de partid, și ți se făcea critică, apoi tu făceai autocritică, și tot așa. Metodele comuniștilor s-au pliat foarte bine pe un anumit soi de interpretare a unor pasaje mai tari din Scripturi. Caracatița metodelor comuniștilor a pătruns în Biserică nu numai prin influență, ci și prin forță (vezi cartea lui Modoran și alte mărturii). Oameni din interior, formatori de opinie, au fost mituiți, amenințați, șantajați, să producă un anumit climat păgubos de care nu vom scăpa prea curând. Deoarece această stare negativă de lucruri reprezintă un mare șanț pe lângă drumul corect, riscul unei acțiuni de eliberare este de a ajunge automat în celălalt șanț unde nu mai știi care e dreapta și care stânga. Ca pe vremea judecătorilor când fiecare făcea ce-i plăcea.

Biblia propune o imagine frumoasă a Bisericii ca trup. Dacă filozofia de viață a trupului este conservatoare, își va tăia degetele, picioarele, va scoate ochii pentru cele mai mici derapaje, și va ajunge un ciot, un handicapat. Dacă filozofia este liberală, atunci toate membrele și organele vor acționa independent, fără reguli, și trupul va fi un haos, de fapt tot un ciot, un handicapat.

Cred că Biblia este corectă în instrucțiunile privind funcționarea Bisericii ca trup, derapajele fiind generate de interpretarea virusată de egoism, dorința după control al semenilor, de supremație, de orgoliu individual sau colectiv.

Manualul Bisericii nu recomandă apelarea la instanțele de judecată profane făcând apel la judecata sănătoasă din interiorul Bisericii. Faptul că Biserica nu este capabilă să gestioneze problemele spirituale după metodele corecte ale Scripturii și se ajunge la aceste limite, posibil să fie un ultim apel al lui Dumnezeu pentru trezirea ei când se va vedea târâtă prin tribunale.

You have no rights to post comments